Jurnal de bord: Cernăuți - Hotin - Camenița

„Este nedrept să înveţi copilul cum să moară pentru patrie, înainte de a-l învăţa cum să trăiască pentru ea.”
citat din Grigore Vieru

De foarte mult timp ne doream să vizităm orașul Cernăuți și Cetatea Hotin, locuri de o valoare sentimentală profundă pentru noi, iar de la planuri la fapte reale este doar un pas, a te porni. În luna august a acestui an am ajuns și pe aceste meleaguri.

Am pornit la drum 4 persoane de la Gara de Nord din Chișinău sâmbătă seara, cu autocarul de rută de la ora 20:45. De pe site-ul autogării am aflat că avem de mers 10 ore, timp în care aveam de parcurs 350 de kilometri. Ni se părea ciudat și nu înțelegeam de ce o distanță atât de mică e parcursă într-un timp atât de mare, fără a ne gândi măcar o clipă la cele ce urmau să ne aștepte în vamă. Răspunsul la toate întrebările urma să-l aflăm în câteva ore.

Poezie de la anul 1918 găsită ȋn ranița unui soldat mort pe cîmpul de luptă.

Versuri găsite ȋn ranița unui soldat mort ȋn toamna anului 1918, pe muntele Sorica, din Carpații de Curbură.

“Nu plânge, Maică Românie,
Că am să mor neȋmpărtășit!
Un glonț pornit spre pieptul tău,
Cu pieptul meu eu l-am oprit….

Nu plânge, Maică Românie!
E rândul nostru să luptăm
Și din pământul ce ne arde
Nici o fărâmă să nu dăm!

Nu plânge, Maică Românie!
Pentru dreptate noi pierim;
Copiii noștri, peste veacuri,
Onoare ne vor da, o știm!

Nu plânge, Maică Românie !
Adună tot ce-i bun sub soare;
Ne cheamă și pe noi la praznic,
Când România va fi Mare!”

Sursă: blogul lui Ion Coja

„Memoria”, unicul muzeu al ostașului român din Basarabia.

În satul Vărvăreuca, situat la mai puțin de un kilometru distanță de orașul Florești, l-am vizitat pe Victor Țâbrigan, omul care și-a transformat casa într-un muzeu închinat ostașilor români, căzuți pe câmpul de luptă pentru întregirea țării. 

În anul 2000, muzeul a luat naștere în Casa de cultură din centrul localității. Însă, după mai multe conflicte cu consiliul local din cauza denumirii și vectorului românesc, în 2004 Victor mută toate exponatele de acolo în casa unde locuiește, iar cu timpul o reamenajează într-un adevărat muzeu. „Mi-am făcut din casă un muzeu și mi-am luat meseria în serios, deoarece știam că de aici nimeni n-o să mă mai alunge”, spune Victor Țâbrigan. 

Înregistrat în R. Moldova și România, Muzeul „Memoria”, unicul de acest gen pe întreg spațiul românesc, în fiecare an adună musafiri din întreaga Europă și este întreținut în totalitate de fondatorul său. Muzeul are trei compartimente: istorie, etnografie și unul dedicat ostașilor români, căzuți în Primul și al Doilea Război Mondial. Fiecare compartiment are sute de exponate, cu propria istorie și identitate. În casa-muzeu pot fi admirate de la cioburi de vase din epoca bronzului până la mitraliere și săbii din cele două războaie mondiale. La fel, în Muzeul „Memoria” este expus tricolorul de la „Podul de Flori” din 1990, oferit de delegația orașului Iași, ordinul personal al generalului Marin Dragnea și o întreagă colecție de baionete și muniții din timpul Primului și celui de al Doilea Război Mondial. „Toate exponatele le-am adunat timp de mai bine de zece ani, iar foarte multe dintre ele au fost donate de către consăteni. Mai colaborez cu Muzeul Militar din București, Muzeul din Baia Mare și cel din Zalău”, mărturisește Victor Țâbrigan, în timp ce arată decorațiile muzeului.

Mai mult, acum șase ani, în curtea casei sale a instalat o troiță maramureșeană, închinată celor 360 de ostași români căzuți la 13-14 iulie 1941, în zona localităților Florești, Ghindești și Vărvăreuca, pe postament fiind înscrise numele celor 14 ostași, din diviziile 8 și 13 infanterie, care au căzut pe înălțimea Bortoasa, comuna Vărvăreuca. Sub patronajul muzeului se află, de asemenea, monumentul „Fântâna Eroilor”, situat la 6 km de localitate. Deși aceasta a fost săpată de către ostașii armatei române în anii `40 ai secolului trecut, până în prezent potolește setea celor care aleg să călătorească prin acele locuri.

Dacă cineva susținea că în secolul XXI nu au mai rămas oameni care să ducă istoria generațiilor trecute, Victor Țâbrigan demonstrează contrariul. De fiecare dată când cineva îi calcă pragul casei sale este foarte bucuros să primească vizitatorii și să le țină o lecție de istorie sau să le cânte piese patriotice din instrumentele care ne identifică drept o națiune românească. 

Un articol de: Vlad Țurcanu, stagiar la  TIMPUL DE DIMINEAŢĂ