Fapta nu Vorba

Kuzmin, izgonit de protestatarii basarabeni

2012-02-22T22:31:00.000+02:00

Protestele din fața ambasadei Rusiei de la Chișinău și de la posturile “pacificatori” de pe Nistru au dat roade: ambasadorul rus în Republica Moldova, Valeri Kuzmin, a fost retras din funcție.
Un militar rus din așa-zisele forțe de menținere a păcii din Transnistria a împușcat mortal, la 1 ianuarie, un tânăr de 18 ani, Vadim Pisari, la un post de control din zona de securitate. “Şoferul a fost beat şi a condus fără permis de conducere. Acesta a creat pericol real pentru stabilitatea din regiune şi pentru pacificatori”, a spus fost ambasador Valeri Kuzmin pe 2 ianuarie, spre stupefacția tuturor basarabenilor care încă mai credeau că atitudinea Moscovei față de cetățenii Republicii Moldova s-a schimbat după destrămarea URSS.
Protestele din fața ambasadei Rusiei au fost organizate constant, în primele zile, de către asociația Hyde Park, devenind apoi constante: la două săptămâni de la crimă, Platforma civică Acțiunea 2012 a adunat peste 150 de persoane la protestul care solicita plecarea lui Kuzmin iar la o lună grupurile Faptă nu Vorbă și Spirit Românesc au reiterat mesajul. Și unele partide au cerut public plecarea ambasadorului insolent, cum e cazul Partidului Liberal. Partidul Democrația Acasă a cerut declararea lui ca persona non-grata, la fel ca PNL. Proteste au avut loc și la București, organizate de studenții basarabeni și foști deținuți politici dar și în Paris și alte capitale europene.
Ucigașul tânărului Vadim Pisari încă nu a fost cercetat pentru crima comisă, fiind ascuns de autoritățile ruse.

Sursa: Romanism.ro

UNIREA a-nceput la Bălți

2012-02-21T12:35:00.003+02:00

La data de 3 martie 2012 se împlinesc 94 de ani de la votarea Moţiunii Adunării generale a Zemstvei din districtul Bălţi prin care se cerea Sfatului Ţării votarea necondiţionată a Unirii Basarabiei cu România.
Cu această ocazie, noi, un grup de simpatizanţi din Bălţi ai Platformei civice Acţiunea 2012, intenţionăm să organizăm un marş prin care să marcăm acest eveniment.
Respectând prevederile legale, la data de 6 februarie am depus o declaraţie prealabilă prin care anunţam autorităţile publice locale despre acţunea noastră şi cerând conform legii să fie asigurată securitatea participanților la marș.
Abia la data de 17 februarie am primit o scrisoare prin care viceprimarul municipiului Bălţi, domnul Veaceslav Usatîi, ne înştiinţează că organizaţia nonguvernamentală din numele căreia dorim să organizăm marşul nu a fost găsită în registrul ONG-urilor, motiv pentru care marşul nu poate fi autorizat.
Menţionăm faptul că declaraţia a fost semnată din numele unui grup de iniţiativă, iar legea cu privire la întrunirile publice permite ca persoanele fizice să fie organizatori ai acţiunilor de acest gen.
Ținând cont de faptul că autoritățile publice locale încalcă articolul 6 al legii cu privire la întrunirele publice, cerem să se autosesizeze autoritățile centrale, presa și organizațiile din domeniul drepturilor omului.
În același timp, noi nu renunțăm, motiv pentru care astăzi, 20 februarie, am mai depus o declarație prealabilă pentru ca marșul să fie autorizat.
Pe această cale, fiind siguri că situația neplăcută creată de către administrația publică va fi soluționată în timp util, vă așteptăm la data de 3 martie cu steaguri tricolore la Bălți, de la ora 11.00, în fața restaurantului Nistru (strada Independenței nr. 52) pentru a porni prin centrul orașului, până la consulatul României.

Sursa: Romanism.ro

Valeriu Gafencu comemorat la Bălţi

2012-02-20T18:25:00.003+02:00

Împlinirea a 60 de ani de la adormirea întru Domnul a basarabeanului Valeriu Gafencu a fost marcată la Bălţi prin organizarea unui simpozion şi decernarea premiilor câştigătorilor concursului de eseuri „In memoriam Valeriu Gafencu”. Ambele evenimente s-au desfăşurat în clasa în care Valeriu şi-a petrecut anii de liceu.

Simpozionul, care a avut loc joi, 16 februarie, a început cu o slujbă de pomenire a martirului, săvârşită de părintele Valeriu Cernei, parohul bisericii din satul Răzălăi. „Vă îndemn să cercetaţi şi să aflaţi că Valeriu Gafencu este un exemplu viu pentru noi toţi, în special pentru dumneavoastră, tinerii.” a fost îndemnul preotului Valeriu pentru cei prezenţi.

După oficierea slujbei au fost rulate câteva secvenţe din filmul documentar „Noaptea patimilor” în care se relatează amănunţit viaţa tânărului basarabean, de obârşie din oraşul Sângerei. Cu un cuvânt de precizare a circumstanţelor istorice, dar şi de explicare a cauzei pentru care Valeriu Gafencu este numit „Sfântul Închisorilor” a venit profesorul universitar Vasile Dobrogeanu: „Acest tânăr care a învăţat în liceul „Ion Creangă”, în această clasă, a înţeles că principala menire a tinerei generaţii din perioada interbelică era să întărească credinţa în Dumnezeu şi să şlefuiască diamantul numit neamul românesc.”

În încheierea simpozionului au fost decernate premiile câştigătorilor concursului de eseuri „In memoriam Valeriu Gafencu” cu tema „Rolul creştinismului în promovarea valorilor naţionale”. Câştigătoarea concursului a fost desemnată Cristina Zelinschi, elevă în clasa a 10-a la liceul „Ion Creangă” din satul Rădoaia, raionul Sângerei. Astfel, pe lângă titlurile de carte câştigate, printre care şi cartea „Sfântul Închisorilor” realizată de monahul Moise de la mănăstirea Oaşa, eseul Cristinei are şansa să fie publicat în revista „ROST”.

Amintim că simpozionul şi concursul de eseuri au fost organizate din iniţiativa platformei civice „Acţiunea 2012” în colaborare cu Universitatea de Stat din Bălţi „Alecu Russo”, Asociaţia Istoricilor din Republica Moldova şi Muzeul de Istorie şi Etnografie din Bălţi.

Sursa: Basarabia91.net

Produs nou în magazinul nostru

2012-02-16T01:38:00.002+02:00

Avînd în vedere faptul că sezonul rece nu dă semne că ar vrea sa ne părăsească prea curînd, am luat decizia de a personaliza un produs adaptat condiţiilor meteo. Logoul brodat reprezintă un scut tricolor simplu, înconjurat de o coroana de lauri, străvechi simbol al gloriei. Fie că locuiți în România de azi sau în R.M. (România Mare) puteți comanda produsul pe magazinul nostru

Campania AICI e ROMÂNIA – la final

2012-02-14T21:21:00.000+02:00

Campania Platformei Civice ACŢIUNEA 2012, ,,AICI e ROMÂNIA”, a ajuns la final. În urma acestei campanii de promovare a adevărului istoric prin lipirea abţibildurilor cu mesajul ,,Aici e România”, toate raioanele şi municipiile Republicii Moldova au fost acoperite integral.
Peste 300 sute de voluntari din Anenii Noi, Basarabeasca, Briceni, Bălţi, Cahul, Cantemir, Chişinău, Cimişlia, Comrat, Criuleni, Călăraşi, Căuşeni, Donduşeni, Drochia, Dubăsari, Edineţ, Floreşti, Făleşti, Glodeni, Hânceşti, Ialoveni, Leova, Nisporeni, Ocniţa, Orhei, Râşcani, Rezina, Sângerei, Soroca, Străşeni, Taraclia, Teleneşti, Tighina, Tiraspol, Ungheni, Şoldăneşti și Ştefan Vodă s-au implicat în distribuirea mesajului ,,Aici e România” şi şi-au manifestat disponibilitatea de a participa la viitoare acţiuni ale Platformei Civice.
Fotografiile realizate de aceştia, cu mesajul campaniei, pot fi accesate pe o harta interactiva la adresa web http://actiunea2012.ro/rm/

Platforma Civică Acţiunea 2012 continuă seria campaniilor asupra istoriei și viitorului comun a românilor de pe cele două maluri ale Prutului, astfel că va lansa în această două noi acțiuni care vor implica populaţia Republicii Moldova: ,,Fularul tricolor” şi ,,Eu vreau”.
Platforma Civică este o coaliţie de organizaţii non-guvernamentale şi grupuri de iniţiativă care susţin unirea Republicii Moldova cu România şi militează pentru idealul regăsirii românilor de pe ambele maluri ale Prutului în cadrul aceluiaşi stat. Anul acesta se împlinesc 200 de ani de la anexarea Basarabiei de către Imperiul Rus.

14 februarie - ziua de naștere a poetului național Grigore Vieru

2012-02-14T21:17:00.003+02:00

S-a născut pe 14 februarie 1935, în satul Pererâta din fostul judeţ Hotin, pe teritoriul de azi al Republicii Moldova, în familia de plugari români a lui Pavel şi Eudochia Vieru, născută Didic. A absolvit şcoala de şapte clase din satul natal în anul 1950, după care a urmat şcoala medie din orăşelul Lipcani, pe care o termină in 1953.

A debutat editorial în 1957, student fiind, cu o plachetă de versuri pentru copii, "Alarma", apreciată de criticii literari. În 1958, Vieru a absolvit Institutul Pedagogic "Ion Creangă" din Chişinău, Facultatea de Filologie şi Istorie. În acelaşi an, i-a apărut a doua culegere de versuri pentru copii, "Muzicuţe", şi s-a angajat ca redactor la revista pentru copii „Scânteia Leninistă”.

A fost redactor la revista Nistru, publicaţie a Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova. Între 1960 şi 1963, Vieru a fost redactor la editura Cartea Moldovenească, unde i-au apărut şi două plachete de versuri pentru copii: "Făt-Frumos şi Curcubeul" şi "Bună ziua, fulgilor!". În 1964, publică în revista Nistru poemul "Legământ", dedicat poetului Mihai Eminescu.

În 1965, îi apare volumul "Versuri pentru cititorii de toate vârstele", pentru care i se acordă Premiul Republican al Comsomolului în domeniul literaturii pentru copii şi tineret (1967). În 1967, Revista Nistru publică poemul "Bărbaţii Moldovei", cu o dedicaţie pentru "naţionalistul" Nicolae Testimiţeanu. Întregul tiraj este oprit, iar dedicaţia este scoasă.

În 1968 are loc o cotitură logică în destinul poetului, consemnată de volumul de versuri lirice "Numele tău", cu o prefaţă de Ion Druţă. Cartea este apreciată de critica literară drept cea mai originală apariţie poetică. Chiar în anul apariţiei, cartea devine obiect de studiu la cursurile universitare de literatură naţională contemporană. Trei poeme din volum sunt intitulate "Tudor Arghezi", "Lucian Blaga", "Brâncuşi", iar alte două sunt închinate lui Nicolae Labiş şi Marin Sorescu. Asemenea dedicaţii apar pentru prima oară în lirica basarabeană postbelică.

În 1969, el publică "Duminica cuvintelor" la editura Lumina, cu ilustraţii de Igor Vieru, o carte mult îndrăgită de preşcolari, care a devenit "obligatorie" în orice grădiniţă de copii.

În 1970, editura Lumina publică "Abecedarul", semnat de Spiridon Vangheli, Grigore Vieru şi pictorul Igor Vieru. S-a dat o luptă aprigă de câţiva ani pentru apariţia lui, luptă în care s-au angajat şi învăţătorii basarabeni, lucrarea fiind considerată naţionalistă de către autorităţi. Tot în 1970, apare volumul selectiv de versuri pentru copii "Trei iezi". La numai câteva zile după apariţie, în urma unui denunţ, volumul este retras din librării pentru poemul "Curcubeul", în care s-a găsit "ascuns" tricolorul românesc.

În 1973, Grigore Vieru trece Prutul în cadrul unei delegaţii de scriitori sovietici. Participă la întâlnirea cu redactorii revistei Secolul XX, Dan Hăulică, Ştefan Augustin Doinaş, Ioanichie Olteanu, Geo Şerban şi Tatiana Nicolescu.

În 1974, Zaharia Stancu, preşedintele Uniunii Scriitorilor din România, îi face o invitaţie oficială din partea Uniunii Scriitorilor, căreia poetul îi dă curs. Vizitează Transilvania, însoţit de poetul Radu Cârneci. În acelaşi an, apare volumul de versuri lirice "Aproape", cu ilustraţii color de Isai Cârmu.

În 1977, la invitaţia Uniunii Scriitorilor din România, Vieru vizitează, împreună cu soţia, mai multe oraşe din România: Bucureşti, Constanţa, Cluj-Napoca şi Iaşi. Un an mai târziu, prin apariţia la editura Junimea din Iaşi (director Mircea Radu Iacoban) a volumului "Steaua de vineri", cu un cuvânt-înainte semnat de Nichita Stănescu, se rupe tăcerea între scriitorii români de pe ambele maluri ale Prutului.

În 1981, la editura Albatros din Bucureşti (director Mircea Sântimâbreanu), în colecţia "Cele mai frumoase poezii", apare o selecţie din lirica poetului sub numele "Izvorul şi clipa", cu o prefaţă de Marin Sorescu.

În 1982 este lansat filmul muzical pentru copii "Maria Mirabela", al regizorului Ion Popescu, textele pentru cântece fiind semnate de Grigore Vieru, iar în 1988 i se acordă cea mai prestigioasă distincţie internaţională în domeniul literaturii pentru copii: Diploma de Onoare Anderesen. În acelaşi an apare cartea de versuri "Rădăcina de foc", la Editura Universul din Bucureşti (director Romul Munteanu).

În 1989, Vieru este ales deputat al poporului. Adunând în jurul său pe cei mai populari interpreţi şi compozitori de muzică uşoară din Basarabia, poetul întreprinde un turneu în Moldova de peste Prut.

În 1990, Grigore Vieru este ales Membru de Onoare al Academiei Române, în 1991 devine membru al Comisiei de Stat pentru Problemele Limbii, iar în 1992, Academia Română îl propune pentru premiul Nobel pentru Pace.

În 1993, poetul este ales membru corespondent al Academiei Române.

La împlinirea vârstei de 60 de ani, în 1995, Vieru este sărbătorit oficial la Bucureşti, Iaşi şi la Uniunea Scriitorilor din Chişinău. În acelaşi an, poetul este ales membru al Consiliului de administraţie pentru Societatea Română de Radiodifuziune. În 1996 este decorat cu Ordinul Republicii.

În 1997, Editura Litera din Chişinău lansează volumul antologic "Acum şi în veac" (Colecţia: Biblioteca şcolarului), iar în 2000 este decorat cu Medalia guvernamentală a României "Eminescu" - 150 de ani de la naştere.

La 16 ianuarie 2009, poetul a suferit un grav accident de circulaţie, în apropiere de Chişinău. La 48 de ore după accident, inima lui Grigore Vieru a încetat să bată, pe fondul unor politraumatisme multiple şi al unei poliinsuficienţe a sistemelor şi organelor.

Sursa: Basarabia91.net

Concurs de eseuri in memoriam Valeriu Gafencu

2012-02-07T19:41:00.000+02:00

S-a dat startul concursului de eseuri „În memoriam Valeriu Gafencu”, destinat tinerilor din oraşul Bălţi. Acesta este organizat de platforma civică „Acţiunea 2012”, cu susţinerea Universităţii de Stat „Alecu Russo” din Bălţi, Asociaţiei Istoricilor din Republica Moldova şi a Muzeului de Istorie şi Etnografie din Bălţi.

Tema concursului este „Rolul creştinismului în promovarea valorilor naţionale”. Eseul trebuie să fie o creaţie proprie, cu un volum între 1 şi 3 pagini A4, tehnoredactat în limba română. Autorii trebuie să indice pe prima pagină numele, prenumele, instituţia de învăţământ la care îşi fac studiile, precum şi un număr de telefon la care pot fi contactaţi. Data limită pentru primirea eseurilor este 13 februarie. Adresa la care sunt aşteptate lucrările este: concursbalti@yahoo.com

Autorii celor mai bune lucrări vor primi în dar cartea „Sfântul Închisorilor”, dedicată vieţii lui Valeriu Gafencu şi pătimirilor sale, iar eseul câştigător va fi publicat în revista de cultură creştină şi politică din România „ROST”.

Amintim că Valeriu Gafencu, născut în localitatea Sângerei din apropierea oraşului Bălţi, este unul din martirii temniţelor comuniste din România. Cunoscut în mediul creştin-ortodox ca „Sfântul Închisorilor”, acesta a petrecut 11 ani în închisorile de la Aiud, Piteşti şi Târgu-Ocna, ajungând în urma suferinţelor îndurate la o desăvârşire spirituală. A trecut la Domnul la 18 februarie 1952, din cauza complicaţiilor provocate de numeroasele boli pe care le suferea, în special tuberculoza.
Sursa: Basarabia91.net

SOS! Cimitirul Eroilor din Chişinău!

2012-02-05T22:09:00.004+02:00

Grupul de iniţiativă al Proiectului “Cimitirul Eroilor din Chişinău: Recviem sau Renaissance?!” organizează un eveniment de sensibilizare a autorităţilor Republicii Moldova şi opiniei publice cu genericul: “SOS! Cimitirul Eroilor din Chişinău!”.
Evenimentul va avea loc marţi, 7 februarie 2012, în Sala cu Coloane a Centrului de Cultură şi Istorie Militară. La dezbatere sunt invitaţi ambasadorii celor şapte ţări vizate, scrie Jurnal.md.
Obiectivul esenţial al manifestării este identificarea soluţiilor pentru reabilitarea Cimitirului Eroilor din Chişinău, distrus de autorităţile sovietice.
În program:
1. Prezentarea buletinului informativ “Cimitirul Eroilor din Chişinău. Recviem sau Renaissance”, Casa Editorial-Poligrafică “Bons Offices”, Chişinău, 2011, 48 p.
2. Sugestii şi propuneri de reabilitare a Cimitirului Eroilor din Chişinău
3. Lansarea unui apel către autorităţile R. Moldova
4. Vizită de documentare la fostul Cimitir al Eroilor din Chişinău
Din grupul de iniţiativă fac parte Neculai Popa, deţinut politic, secretar general al Consiliului Mondial al Românilor; istoricul Ion Buga; Zoia Jalbă, deputat în Parlamentul R. Moldova; Ion Negrei, vicepreşedintele Asociaţiei Istoricilor din Moldova; jurnaliştii Angelina Olaru şi Ilie Gulica; scriitorul Vlad Pohilă; col. Andrei Covrig, preşedintele Asociaţiei republicane a participanţilor la războaie, Vitalie Ciobanu, conf. univ.

Platforma Civica „Actiunea 2012” : obiectivul lichidării consecinţelor Pactului Ribbentrop-Molotov şi dezideratul unirii Republicii Moldova cu România nu pot fi interzise prin lege

2012-02-05T22:09:00.000+02:00

Platforma Civică Acţiunea 2012 condamnă situaţia fără precedent creată de Ministerul Justiţiei din Republica Moldova, care a refuzat să înregistreze modificările operate de Partidul Naţional Liberal în statutul său şi care a înaintat o sesizare Curţii Constituţionale pentru a se pronunţa asupra legalităţii menţionării obiectivului Unirii Republicii Moldova cu România în statutul formaţiunii, transmite Romanian Global News.

„Considerăm nefondate şi discriminatorii demersurile Ministerului Justiţiei, care aduc atingere libertăţii de exprimare şi pluralismului politic. Refuzul de a admite existenţa pe scena politică din Republica Moldova a opțiunii unioniste demonstrează o teamă a instituţiilor publice faţă de apropierea de vectorul vestic al Republicii Moldova.

Facem un apel către actuala guvernare din Republica Moldova, care şi-a propus realizarea unor reforme democratice autentice, de a nu permite persecutarea fără temei legal de către o instituţie publică a vreuneia din formaţiunile politice existente sau viitoare. Amintim că Declaraţia de Independenţă adoptată la 27 august 1991 garantează exercitarea drepturilor sociale, economice, culturale şi a libertăţilor politice ale tuturor cetăţenilor Republicii Moldova, inclusiv ale persoanelor aparţinând grupurilor naţionale, etnice, lingvistice şi religioase. În acest context, obiectivul lichidării consecinţelor Pactului Ribbentrop-Molotov şi dezideratul unirii Republicii Moldova cu România nu pot fi interzise prin lege.

Sancţionarea ilegală a adevărului istoric va atrage după sine sancţionarea morală a celor care îl dispreţuiesc, care îl ignoră, îl contestă sau cărora le este frică de el.”

Sursa : Romanian Global News

Creste Platforma Civica ACTIUNEA 2012 in Italia !

2012-02-05T22:02:00.002+02:00

Este vorba despre un nou ONG, de data aceasta din Italia - Asociatia socio-culturala Maluri de Prut care, a fost infiintata de catre fostul deputat din primul Parlament al Republicii Moldova, Stefan Maimescu si Dumitru Ilinca. Printre fondatori si membrii asociatiei sunt Lilian Macari, Mariana Botgros Buruiana si Adrian Lungu, dar si un numar insemnat de romani din cele doua state romanesti, transmite Romanian Global News.

“Constituirea asociatiei s-a facut pe 20 ianuarie 2012, iar obtinerea codului fiscal in ziua de 24 ianuarie – am hotarat astfel pentru a aniversa UNIREA de la 24 ianuarie 1859, dar si pentru a da un mesaj cat se poate de clar vizavi de ceea ce ne dorim sa infaptuim. Chiat daca, conform statutului, militam pentru integrarea Republicii Moldova in UE, in adancul sufletelor noastre suntem pentru „realizarea obiectivului generațiilor trecute, prezente și viitoare de regăsire a românilor de pe cele două maluri ale Prutului în cadrul aceluiași stat”.
Nu putem continua sa vorbim despre o singura tara – ROMANIA, un singur popor - ROMAN, o singura limba - ROMANA, dar de doua state: ROMANIA si Republica Moldova.
Credem ca a sosit timpul ca politicienii romani din ambele state sa spuna un NU raspicat pactului Ribbentrop – Molotov”, a declarat pentru Romanian Global News Dumitru Ilinca.

Sursa: Romanian Global News

Concert - Dragonu, Flou Rege, Dj Albu si Undacomuna

2012-02-05T21:32:00.000+02:00

Concert Chisinau, 18 Februarie, orele 19:00 club Meteora, Concert Dragonu, Flou rege, Dj Albu si Undacomuna, acces 80 lei moldovenesti (20 roni) va asteptam!

După 20 de ani: Eroi necunoscuţi într-un război nerecunoscut

2012-02-03T18:19:00.002+02:00

«Noi nu am pierdut războiul. Ei nu au scos de la noi niciun metru pătrat, noi am cedat totul. Vă imaginaţi ce suferă oamenii de acolo, mai ales bărbaţii care au luptat şi acum se simt trădaţi, totalmente trădaţi, uitaţi şi că nu trebuiesc nimănui?». «Noi, voluntarii de război din 1992, datoria faţă de stat ne-am îndeplinit-o, dar statul faţă de noi – nici un procent».

După 20 de ani de la declanşarea războiului ruso-moldovenesc de la Nistru, cei care din proprie voinţă au mers să-şi apere Patria continuă să-şi aline rănile încă necicatrizate. Atunci când proaspăta R. Moldova nu avea armată naţională şi nici efective militare cu care ar fi putut să se apere, cei care au acoperit frontul de luptă au fost, în mare parte, poliţiştii şi voluntarii. Peste ani, încărunţiţi prea devreme, şomeri, bolnavi şi tot mai puţini la număr, cei care se identifică drept voluntari de război se declară trădaţi şi ignoraţi de conducerea ţării.

«Noi, voluntarii de război din 1992, datoria faţă de stat ne-am îndeplinit-o, statul faţă de noi nu şi-a îndeplinit nici un procent. Şi-au bătut joc de noi atunci şi până acum îşi bat joc», spunea acum câteva luni, în timpul unei acţiuni de protest, Mihail Moroi, vicepreşedintele organizaţiei teritoriale Anenii Noi a Uniunii Voluntarilor din R. Moldova.

«Se simt trădaţi şi uitaţi de propria ţară»

În octombrie anul trecut, după un nou şir de scrisori expediate guvernanţilor, voluntarii au organizar un protest în faţa Guvernului. S-au adunat lângă cortul lui Tudor Pânzaru, voluntar şi el, care protestează şi locuieşte în cort, chiar în centrul capitalei, deja a doua iarnă. Acolo au constatat că majorităţii camarazilor de arme nu le permite sărăcia să cheltuiască bani pe drum pentru a protesta, căci sunt şomeri, bolnavi, iar statul le răscumpără vitejia de luptă cu câţiva lei pe lună.

«Această categorie de cetăţeni care s-au antrenat în lupte pentru integritatea ţării (unii au suferit, au fost nevoiţi să plece de pe malul stâng şi au devenit persoane intern strămutate, lăsând în urmă totul, şi casă, şi masă, alţii au fost răniţi, alţii au probleme de sănătate, deoarece participarea la orice conflict este un stres care nu trece fără urmări) sunt uitaţi şi neglijaţi de propria ţară, care are o atitudine foarte iresponsabilă şi superficială faţă de ei», susţine expertul în problema transnistreană Oazu Nantoi. Deşi nu doar voluntarii «se simt trădaţi şi uitaţi de propria ţară», Nantoi consideră că «această situaţie putem s-o constatăm, dar deocamdată nu prea ai la cine apela, din moment ce noi n-am avut nicio guvernare care măcar i-ar fi spus conflictului pe nume, între cine a fost conflictul».

«Dacă era legea, problema era pusă la locul ei»

Nantoi explică lipsa de atitudine a guvernelor de până acum faţă de voluntari prin înlăturarea de la putere a celor care au luptat. “Încă în 1992 au revenit la putere aşa-numiții agrarieni, care au început procesul de înlăturare din structurile de stat a multora dintre acei care au luptat, şi mai mulţi ani de-a rândul la guvernare în R. Moldova erau acele partide, acele alianţe care în mare parte împărtăşeau poziţia regimului anticonstituţional din stânga Nistrului», declară expertul.

În octombrie 1990, guvernul a adoptat hotărârea cu privire la crearea formaţiunilor de voluntari, care a fost anulată doar peste o lună. De atunci, aceştia susţin că nu s-au mai regăsit în nicio lege. Deşi au trecut două decenii, cerinţele voluntarilor au rămas, în fond, aceleaşi. Vor o lege care ar explica statutul lor în societate, care ar recunoaşte existenţa, rostul şi sacrificiul voluntarilor în Moldova. Puţinii care au rămas nu se gândesc doar la recompense financiare, ci mai mult la un semn de respect şi recunoştinţă.

«În primul rând, nu suntem recunoscuţi ca voluntari de război, nu avem un statut special, care să ateste că am luptat pentru ţara noastră. Vrem să se recunoască că avem văduve, invalizi, că mulţi au rămas fără lucru, fără case. Dacă era legea şi eram recunoscuţi, problema era pusă la locul ei», este convins Sergiu Caracai, preşedintele Uniunii Voluntarilor din Moldova.

«Ce nu facem noi pentru ei?»

Vicepremierul Mihai Moldovanu susţine că o lege aparte, doar pentru voluntari, nu îşi are rostul atâta timp cât statutul şi drepturile acestora se regăsesc în legea veteranilor, adoptată în 2003. În aceasta se spune că voluntarii sunt incluşi în categoria de veterani de război şi pot beneficia şi ei de anumite înlesniri.

«Legea stipulează clar că ei beneficiază, ca şi toate celelalte categorii, de aceleaşi drepturi pe care le prevede legea, şi aici mă refer la indemnizaţia unică, la accesul la studii. Această lege prevede nu doar statutul juridic special, dar şi garanţiile sociale. Ce nu facem noi pentru ei? Aş vrea să vină cineva să spună direct. Poate se mai încalcă. În general, nu văd care ar fi problema. Parcă am oferit toate garanţiile, toate, chiar toate, să le dea domnul sănătate să se folosească de ele», declară vicepremierul responsabil de domeniile sociale, cel care s-a şi întâlnit cu voluntarii după ce aceştia au ieşit în stradă la protest.

Distincţii — la stânga şi la dreapta

În legea din 2003 există totuşi anumite nuanţe. Se spune: «voluntarii … incluşi în efectivul unităţilor militare şi structurilor speciale aflate pe poziţiile de luptă», pe când voluntarii susţin că ei nu erau incluşi în efectivul unităţilor militare, că nimeni nu ţinea o statistică a lor, tot aşa cum nimeni nu ţine socoteală câţi voluntari şi din ce motive au decedat până în prezent. Chiar şi aşa cum sunt, stipulările acestei legi nu sunt cunoscute majorităţii voluntarilor. «Necunoaşterea nu este problema noastră, este problema lor, a conducerii acestei uniuni. Compensaţii le dăm, ajutor material le dăm. Iată acum, la 20 de ani de independenţă, la 2 martie, vor primi distincţii de stat», a conchis vicepremierul Moldovanu.

În replică, voluntarul şi scriitorul Vlad Grecu spune că distincţii se împart la stânga şi la dreapta, dar nu se face vreun pas concret. «Măcar să introducem în şcoli ceva, să spunem copiilor noştri ce-a fost acolo, nu 2-3 cuvinte în cartea de istorie, dar să le dea nişte literatură să citească, să fie un program, măcar facultativ, despre conflictul transnistrean, să se întâlnească cu voluntarii, cu combatanţii. Iată programul acesta nu există», declară decepţionat Grecu.

«Se simt trădaţi, totalmente trădaţi»

O bună parte a voluntarilor sunt din stânga Nistrului. Deşi unii s-au refugiat, mulţi continuă să locuiască sub luneta separatiştilor. Vlad Grecu a părăsit Dubăsariul şi a venit la Chişinău. A scris câteva cărţi şi piese de teatru despre vieţile distruse în conflictul de la Nistru. Recunoaşte că şi-a promis să nu mai scrie despre acest subiect. În toţi aceşti ani s-a convins că nu interesează pe nimeni.

«Mă mai deplasez la Cocieri, la Coşniţa, la Corjova, mai ales că-s de acolo. Oamenii se uită la toate cu o dezamăgire totală. Nu mai cred în R. Moldova, că e în stare, că e aptă să schimbe ceva, în primul rând, din lipsa dorinţei de a face ceva. Noi nu am pierdut războiul. Ei nu au scos de la noi niciun metru pătrat, noi am cedat totul. Copiii celor care au luptat sunt luaţi acum de separatişti în armata lor, împotriva Moldovei. Vă imaginaţi ce suferă oamenii de acolo, şi familiile lor, şi copiii lor, mai ales bărbaţii care au luptat şi acuma se simt trădaţi, totalmente trădaţi, uitaţi şi că nu trebuiesc nimănui. E o stare de spirit dezastruoasă», susţine Grecu.

Date exacte despre numărul voluntarilor participanţi la acţiunile de luptă pentru apărarea integrităţii teritoriale şi independenţei R. Moldova şi despre numărul celora care mai sunt în viaţă nu există. Voluntarii susţin că ei reprezentau în jur de 80 % din totalul celor care au participat la luptele de la Nistru. Cifrele oficiale, însă, sunt mult mai mici.

Tatiana EŢCO, Ziarul de Gardă via Basarabia91.net

Concurs de eseuri - în memoriam Valeriu Gafencu

2012-02-02T22:04:00.000+02:00

Elevii Liceului ”Alexandru cel Bun” model de rezistență.

2012-02-02T16:27:00.001+02:00

„Impuls” – ziarul ce-a luat ființă înregiunea în care scrisul latin se topește zilnic pe buze, alinând spiritul.

Din nimic s-au creat toate, de asta încercămşi noi să selectăm şi, respectiv, să aranjăm cuvintele din înfundăturanimicului postmodern, poate astfel se va naşte vrio oarecare formă de creaţie.

Ziarul ne servește o cortină după care nearanjăm gândurile, transpunându-le în cele mai diverse moduri, fie liric,beletristic sau informațional.

E actul de identitate în sfera activitățiinoastre în liceu, mai mult ca atât, e dovada dorințelor noastre de a scri, de ainforma, de a reflecta realitatea din cadrul liceului nostru, pentru a omitesemnele de întrebare referitoare la capacitatea noastră de a activa. Fără acestlucru ar fi ca și cum ne-am anula orice cale de existență.

Existența noastrăaici e trăită zilnic cu intensă plăcere, întrucît știm ce ne costă asta. Credcă, grație ziarului rezistăm asupririi care ne-a penetrat ființa.

În fine, prin acest ziar tindem „să ne reversămpe toate brațele Dunării până cînd vom deveni, prin propria creație(eternulstrigăt), un val de mare, revenind la țărmul natal.” (I. Hadârcă)

Elevii Liceului ”Alexandru cel Bun” din Tighina,

care au curaj si credință Românească

chiar dacă se află sub asuprire străină.

________________________________________________________________________________

Ediția din decembrie 2011

Salutare, prieteni! Echipa de redacție a ziarului „Impuls” vă felicită cu Crăciunul și Anul Nou! Suntem foarte bucuroși să vă vedem aici pe blog. Și așa cum ne-am obișnuit deacum, publicăm ediția din decembrie. Lectură plăcută!

pagina 1

pagina 2

pagina 3

pagina 4

pagina 5

pagina 6

Protest la Ambasada Rusiei din Chișinău

2012-02-01T23:06:00.005+02:00

La o lună de la împuşcarea la Nistru a tânărului Vadim Pisari, grupurile de iniţiativă Fapte nu Vorbă şi Spirit Românesc, organizaţii componente ale Platformei Civice Acțiunea 2012, au desfășurat astăzi, 1 februarie, ora 18:00, un protest în fața Ambasadei Federației Ruse de la Chişinău cerând retragerea Armatei a 14-a şi expulzarea abasadurului rus Valeri Kuzmin. La eveniment s-au alăturat şi câteva grupuri de suporteri ai unor echipe de fotbal.
Protestatarii au afişat la poarta ambasadei două banere cu mesajele: „O lună a trecut, nimic nu s-a făcut” şi „Cerem scuzele de rigoare, afara armata de ocupare” scandând „Armata rusă afară”, „Basarabia Pământ Românesc” ş.a.
Voluntarii Platformei Civice Acțiunea 2012 au mai organizat un protest similar acum 2 săptămâni, la 14 ianuarie, când aproximativ 150 de persoane au cerut retragerea armatei ruse la Ambasada Federaţiei Ruse şi la Ministerul Afacerilor Externe şi Integrarii Europene al RM.
Platforma Civică ACȚIUNEA 2012 este o coaliție de organizații non-guvernamentale și grupuri de inițiativă care militează pentru unirea Republicii Moldova cu România.

Din neamul moldovenilor cu certificate de valahi

2012-01-31T00:51:00.002+02:00

„De la slavi și de la greci veneau unii călare,
Polonii și valahii se îndreptau în grabă într-acolo,
Pe cai puternici, admirabil călăreț de ei…”
(„Cântecul Nibelungilor”, poem german din sec. al XII-lea)

Nu este un mit faptul că înainte de 1359, anul „statalității” Moldovei din Evul Mediu, valahii din Maramureș au descălecat la apa voievodatului, așa că mai în glumă, mai în serios, strămoșii moldovenilor aveau certificate de naștere de…valahi (români)!
Nici măcar Ștefan cel Mare nu s-a numit domnitor moldovean, ci doar domnitor valah al Țării Moldovei, chiar și noțiunea de România e menționată în istorie pentru prima dată în legătură cu numele lui Ștefan cel Mare, care apare în documentul unguresc din 1474 ca „domnitor al României” (vezi în acest sens volumul „Corpus Juris Hungariae”, editat la Budapesta, 1898, pag. 381).

Așa că dacă „patri(h)oții moldoveni” încearcă să ne convingă despre existența unei „statalități medievale” a Moldovei, atunci putem accepta in alternum și existența unei „statalități valahe”, care, să fim sinceri, este mult mai veche decât cea a „națiunii moldovenești”. Pentru orice „patriot” al Moldovei istoria începe cu anul 1359, negând faptul că românii au o arie geografică foarte largă, care se întinde de la Carpații de Nord, Panonia (Tisa) până la Dunăre, Marea Neagră și Transnistria. Or, trebuie să le amintim acestor pseudo-istorici că Imperiul Roman i-a romanizat pe geto-daci și le-a oferit cetățenia romană (civis romanus) prin Constituția antoniană a lui Caracalla din 217 e.n. Drept rezultat, mă întreb cine este cel mai vechi „cetățean” din acest spațiu istoric? Oare nu vlahii? De reținut: și Dimitrie Cantemir considera că până în sec. al XIV-lea tot teritoriul, locuit „cetățeni medievali” (sic!) valahi (români), de la Tisa și până în Transnistria, de la Carpați și până la Dunăre și Marea Neagră se numea VALAHIA.
Au fost nevoie de aproape 500 de ani ca formațiunile pre-statale organizate pe atunci în Țări: Țara Oașului, Țara Bârsei, Țara Maramureșului, Țara Oltului, Țara Hațegului, Țara Baiei, Țara Bolohovenilor (în Transnistria), Țara Bârladnicilor, Cnezatul Litovoi etc. să se unească și să se formeze cele două principate medievale: Țara Românească la 1330, și Țara Moldovei, în 1359. Despre cauzele existenței acestei forme (geo)politice duale a blocului românesc (între anii 1330-1861) ne vorbește istoricul P. Panaitescu, care considera că unitatea celor două formațiuni de stat medievale nu s-a reușit din cauza năvălirii popoarelor migratoare, lipsind astfel aceste voievodate românești de „elementul de legătură”, și anume Ardealul cucerit de Regatul Ungariei în secolul X e.n.
Din cele relatate mai sus se pot desprinde câteva idei de bază: așa-numita „statalitate a poporului moldovenesc” din perioada medievală este inexistentă, deoarece cele două Țări formau un tot întreg, iar domnii din ambele țări manifestau tot timpul interes asupra situației din „țara” vecină și nu de puține ori intervenind pentru a schimba situația politică de acolo. De exemplu, nu mi-l imaginez pe Ștefan cel Mare ca domn al Țării Moldovei fără ajutorul vărului său, valahul Vlad Țepeș… Măi să fie! Iar s-au amestecat în treburile interne ale statului „moldovenesc” expansioniștii valahi. Altfel spus, dacă această „statalitate moldovenească” ar exista, atunci cu siguranță s-ar baza pe „cetățenia valahă” conform dreptului roman (jus romanum), iar populația Moldovei de atunci a fost alcătuită din moldoveni, deci români pentru că sunt prezentați în izvoarele medievale sub denumirile de valah. Aceștia demult și-au luat „cetățeniile” fără să stea pe la cozi la „ambasada” Romei…
Autor: Nicu Ţîbrigan

Sursa: InfoPrut

Republica Moldova există în forma şi în condiţiile stabilite de Moscova în 1924

2012-01-29T19:18:00.002+02:00

Abia din 24 ianuarie 1859 încep discuţiile referitoare la existenţa lui (statului Moldova). Această zi e una extrem de importantă pentru dezbaterile de astăzi, referitoare la statalitatea Republicii Moldova. 24 ianuarie 1859 e ziua în care la Bucureşti colonelul Alexandru Ioan Cuza a fost ales principe al Valahiei, după ce mai înainte fusese ales principe al Moldovei. Această dublă alegere realiza unirea de facto a două principate vasale Imperiului Otoman: Valahia şi Moldova.

Pentru contemporanii acestor evenimente era clar că nu existau diferenţe identitare între românii de la Nistru până la Tisa – aceste diferenţe au fost inventate mai târziu. Totuşi, procesul unificării celor două principate nu s-a încheiat pe 24 ianuarie 1859 – el a continuat treptat până în 1862 când s-a încheiat unificarea instituţională a celor două state. La 24 ianuarie 1859 s-a declanşat un proces care a marcat dispariţia a două state (Valahia şi Moldova) şi apariţia unui nou stat, România (denumire oficială consfinţită prin Constituţia din 1866). Acest proces nu e unic sau excepţional în Europa. Germania a fost alcătuită din zeci de state independente care s-au unificat treptat în decursul secolului al XIX-lea, proces care în unele cazuri a durat până în secolul XX. Aceeaşi situaţie se regăseşte şi în istoria Italiei.

În Republica Moldova de azi sunt destule voci care încearcă să întemeieze o teorie statalistă în baza unui raţionament strâmb. Susţinătorii acestui punct de vedere consideră că Basarabia de după 1812, aflată în stăpânirea Imperiului Rus, constituie o continuare a principatului medieval Moldova. Însă, sub nicio formă nu se poate demonstra că gubernia Basarabia a fost vreodată un stat independent. Republica Democratică Moldovenească, apărută după revoluţia bolşevică, era considerată în continuare de noii stăpâni de la Moscova ca făcând parte din proprietăţile noului imperiu. În realitate, rădăcinile statului Republica Moldova de azi se regăsesc în Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească, formată în anul 1924. E vorba de un stat artificial, creat prin decupări şi alipiri de teritorii, un stat în care se încearcă promovarea unei identităţi şi a unei limbi artificiale.

Moldova de la 1859 a dispărut prin unirea cu Valahia. Republica Moldova de azi a apărut în 1924 şi de la această dată s-au creat şi lanţurile care să o ţină legată de Imperiul Rus. Republica Moldova e silită să-şi împrumute identitatea de peste Prut, din regiunea istorică a Moldovei care face parte din România. Întreaga istorie a principatului Moldovei face parte din istoria României şi acest lucru se vede în toate operele stataliştilor care sunt siliţi să-şi caute rădăcinile prin alte părţi. Statul Republica Moldova există astăzi în forma şi în condiţiile stabilite de Moscova în 1924 şi prin recunoaşterea de către vecini din anul 1991. Acestea sunt rădăcinile actualei Republici Moldova, ruptă în repetate rânduri de dezvoltarea politică a românilor.

Dincolo de istorie, în ziua de azi trebuie să ne bucurăm de posibilitatea circulaţiei libere la Prut, care ne permite o dezvoltare culturală comună. Statele dispar şi apar, sunt create şi sunt distruse, însă legăturile culturale sunt mult mai puternice, mai ales când vorbim cu toţii aceeaşi limbă.

De George Damian – Timpul.md via Foaie Națională

24 ianuarie – Unirea face puterea (VIDEO)

2012-01-26T14:36:00.003+02:00

Ultrașii români, veniți în Piața Universității la apelul făcut de Asociația Suporterilor Români, au făcut “spectacol”, potrivit Realitatea TV. Articolul continuă în aceeași notă: “Susţinătorii echipelor de fotbal din Bucureşti şi din ţară şi-au strigat neobosiţi lozincile.
Marți în Piața Universității s-a demonstrat faptul că uniți ultrașii români reprezintă o forță, pe care nimeni nu o mai poate ignora.
Felicitări tuturor celor care au știut să susțină cauza noastră, felicitări celor care au venit din provincie pentru a se alătura manifestației, viață lungă ultrașilor!

Video:

Sursa : RomanianUltras.net

24 ianuarie - Ultrasii in strada (FOTO)

2012-01-26T14:15:00.002+02:00

Sursa : RomanianUltras.net

Protest și contraprotest în fața Ambasadei României

2012-01-26T12:09:00.000+02:00

Atunci când forțele de ordine, serviciile secrete și alte organe de stat ce trebuie să asigure calmul și securitatea în societate nu reacționează la acțiunile provocatoare ale unei organizații precum Liga Tineretului Rus, cetățenii responsabili încep lupta contra celor, ce destabilizează situația și manipulează societatea

Astfel, un grup de inițiativă, constituit din 31 de ultrași din Chișinău și teritoriu, cu viziuni pro-românești, au organizat un contra-protest împotriva manifestației Ligii Tineretului Rus. De la apariția acestei organizații, sponsorizată de către serviciile secrete ruse prin intermediul reprezentanților săi din Transnistria, acțiunile ei sunt îndreptate spre destabilizarea situației în Republica Moldova și poartă un caracter xenofob, imperialist și provocator.

Aceasta este doar primul pas în ceea ce privește contra-acțiunile îndreptate spre combaterea activității acestei organizații ilegale.

Ce ar fi dacă aţi recunoaşte ca moldovenii sunt români?

2012-01-26T10:43:00.001+02:00

Iubesc Moldova. Toata. Si a noastra, si a voastra. Sau invers. E cam totuna, de fapt. Cel putin sentimental, pentru mine nu exista decat o singura Moldova, desi admit ca ea traieste acum in doua state. Tot asa, admit ca aceasta situatie exista si pentru ca cetatenii Republicii Moldova doresc acest lucru si apara statalitatea moldoveneasca. Foarte bine! Ce nu inteleg, insa, este romanofobia aceasta destul de raspindita printre cetatenii moldoveni. Ce v-a facut Romania? Ce v-au facut romanii? Sau, poate, ce nu v-a facut Romania, mai degraba?
Am aflat ca rusii v-au invatat ca Romania v-a anexat ilegal, ca membrii Sfatului Tarii au fost niste tradatori, ca sovieticii v-au eliberat si ca nu sunteti romani, ca noi sau ca fratii vostri moldoveni de dincolo de Prut. Pot intelege forta si efectele unei propagande eficiente, sustinute si impuse cu multa pricepere si perseverenta de catre Rusia, din perioada tarista si pana in perioada post-sovietica. Pot admite ca multi moldoveni i-au cazut victime si ca efectele se pot simti pana azi. Pot intelege chiar si interesele geostrategice ale Rusiei! Ce nu pot intelege, insa, este incapatinarea multora de a ramane la "invatatura" anti-romaneasca ruseasca. Nu pot pricepe cum de, dincolo de manipulari, sufletele moldovenilor nu rezoneaza macar cu cele ale moldovenilor din dreapta Prutului? Sunt uluit cand vad raceala celor mai multi oficiali moldoveni in raport cu romanii: de la graniceri si politisti, la politicieni sau clerici. O simt si la tara, o percep si in localuri, o vad si intre clerici... Am intrebat de ce stau lucrurile asa si am primit diverse explicatii, unele acceptabile, altele, mai putin. Dar niciuna nu mi-a lamurit indepartarea aceasta sufleteasca.

Sunt ardelean. Roman din Ardeal, adica. Noi am trait acolo sub unguri mai mult de 200 de ani, cat ati trait voi sub rusi. Si tot nu am uitat cine suntem. Si tot i-am iubit pe moldoveni, pe munteni, pe banateni, pe olteni, pe dobrogeni, pe maramureseni... pe toti ai nostri. Si am vorbit romaneste tot timpul, in graiul nostru ardelenesc, chiar daca sclifositii de sudisti au ras si rad de el in continuare. Va iubim si pe voi, chiar daca o facem cu stangacie si cu nepricepere. Nu vrem sa va anexam cu sila, nu vrem sa va luam nimic. Ba dimpotriva, vrem sa aveti si voi Ardealul, Moldova, Tara Romaneasca... Pe toate sa le aveti si voi, ca romani ce sunteti. Inteleg ca, deocamdata, nu le vreti. Pentru ca, deocamdata, nu ne vreti nici pe noi. Nu ma astept sa ne iubiti cu de-a sila, dar nu pricep de ce v-ati indepartat atat de mult!? Cum de nu ne simtiti ca frati?? Cum de tara de dincolo de Prut, asa cum priviti voi, in care traiesc fratii vostri, vi se pare "strainatate"? Da, desigur, suntem state diferite si Romania a fost prima tara care a recunoscut independenta Moldovei, dar suntem un singur neam, traitor asa cum vedem azi: separati geopolitic. Asta e o realitate pe care multi dintre voi o neaga pana la ridicol. De ce?

Ce ati avea de pierdut daca ati simti, in sfarsit, ca suntem frati? Ce ar fi daca ati recunoaste ca moldovenii sunt romani si ca a fi moldovean este doar o pozitionare locala, cu specificul ei, in sanul poporului roman? Ar pieri Republica Moldova? V-ar anexa Romania urgent? V-ar pedepsi cineva? Ce ati pierde? Ce ati castiga? Sunt curios ce anume va incranceneaza atat de tare in a fugi de identitatea voastra romaneasca? De limba noastra comuna si de tot ceea ce, in realitate, ne uneste. Nu pricep si va cer ajutorul.

Lamuriti-ma ca nu vorbim aceeasi limba, ca nu avem aceeasi origine nationala, ca nu cantam acelasi cantece populare, ca moldovenii mei sunt mai putin moldoveni decat voi si ca rusii va sunt adevaratii frati. Si daca aveti argumente valide, voi cere cetatenie rusa, ca sa pot veni in Moldova ca acasa.

P.S. Respect cultura rusa, asa cum respect si cultura maghiara. Vorbesc maghiara si am prieteni unguri, asa dupa cum si voi vorbiti rusa si aveti prieteni rusi. Nu ma dezic de prietenii mei unguri, asa cum nici voi nu va deziceti de prietenii vostri rusi. Dar voi imi cereti sa ma dezic de frati! Asta e prea mult.

sursa: http://tabaracristi.union.md/ via Oastea Fiara

(VIDEO) Cetatea Hotin şi Cetatea Albă expuse la Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală

2012-01-25T22:29:00.000+02:00

(FOTO) Cetatea Hotin şi Cetatea Albă expuse la Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală

2012-01-25T17:10:00.000+02:00

La Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală din Chişinău a fost inaugurată marţi, 24 ianuarie, expoziţia „Basarabia istorică: Cetatea Hotin şi Cetatea Albă”.
Evenimentul a avut loc la iniţiativa Institutului „Fraţii Golescu” pentru relaţii cu românii din străinătate şi reprezintă un proiect al Platformei Civice Acţiunea 2012.

În cadrul festivităţii de deschidere a expoziţiei, Ansamblul Ştefan Vodă de la Căpriana a interpretat o serie de cântece folclorice. Discursurile introductive au aparţinut directorului Institutului Fraţii Golescu Mihai Nicolae, directorului general al Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală Mihai Ursu, iar specialiştii dr. hab. Mariana Şlapac, vicepreşedinte al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, dr. hab. Ion Chirtoagă, Institutul de Istorie, Stat şi Drept al AŞM, precum şi Valentin Constantinov, Universitatea de Stat Tiraspol au luat cuvântul cu privire la dimensiunile istorice şi simbolice ale celor doua cetăţi imortalizate de Valentin Eliseu şi Iulia Modiga.
La inaugurare au fost prezenţi şi ambasadorul României în Republica Moldova, Marius Lazurca, şi directorul ICR „Mihai Eminescu“ Chişinău, Petre Guran.
Cele 30 de fotografii vor fi expuze la Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală din Chişinău până pe 24 februarie. Curatorul expoziţiei este dr. Dorin Lozovanu.

Foto: Info Prut

Renaşterea naţională în timpul lui Alexandru Ioan Cuza

2012-01-24T17:23:00.000+02:00

Fulare Tricolor

2012-01-22T17:41:00.002+02:00

Au apărut în Basarabia fularele tricolor la prețul de 60 lei.
Contact : 068546717 - Daniel

Solidari cu ultraşii români

2012-01-22T17:31:00.003+02:00

Astăzi membrii brigăzii "Oastea Fiară" şi prietenii săi s-au adunat în faţa Ambasadei Române de la Chişinău, pentru a-şi exprima opiniile vizavi de evenimentele recente din partea dreaptă a Prutului. Suntem apolitici şi nu ne putem pronunţa împotriva unui personaj sau a unei structuri politice, dat fiind faptul că politicul e un lucru murdar şi nu dorim să avem tangenţe cu acesta. Am protestat împotriva abuzurilor şi brutalităţii jandarmeriei, dar şi incompetenţei presei bucureştene, care încearcă să demonizeze imaginea suporterului, ca fiind principalul element al insuccesului economic şi social.

Sursa: Oastea Fiara

11 domnitori romani vor trece din nou Prutul

2012-01-22T17:27:00.005+02:00

Nu mai putin de 11 monumente ale domnitorilor romani vor fi construite pana in august 2012 peste Prut. Zece consilii judetene din tara vor construi un ansamblu de 11 astfel de monumente in comuna Cricova din Republica Moldova, dupa ce autoritatile raionale de peste Prut au cerut un sprijin financiar in acest sens, a declarat miercuri, la Iasi, presedintele Consiliului Judetean, Constantin Simirad.

El a precizat ca ansamblul este ridicat cu ocazia implinirii a 200 de ani de la Tratatul de Pace de la Bucuresti (1812), cand s-a incheiat razboiul ruso-turc, iar Imperiul Otoman a cedat rusilor mai multe tinuturi romanesti, inclusiv Basarabia. Valoarea totala a proiectului este de aproape 80.000 euro. „Am contactat mai multi presedinti de consilii judetene din tara care si-au luat angajamentul de a finanta cate un bust si soclul aferent, fiind vorba de 11 domnitori. Fiecare monument va costa in jur de 30.000 lei, iar eu am propus ca aceeasi scoala de sculptura sa faca lucrarile, respectiv Uniunea Artistilor Plastici”, a declarat seful CJ Iasi, Constantin Simirad. Potrivit acestuia, vor fi realizate busturi in memoria lui Alexandru cel Bun (CJ Vaslui), Alexandru Ioan Cuza (CJ Iasi), Dimitrie Cantemir (CJ Suceava), Petru Rares (CJ Neamt), Vlad tepes (sector 4 Bucuresti), Mihai Viteazul (CJ Timisoara), Mircea cel Batran (CJ Buzau), Vasile Lupu (CJ Botosani), Tudor Vladimirescu (CJ Galati) si Alexandru Lapuseanu (CJ Bacau). Bustul lui Stefan cel Mare, care va ocupa un punct central al gradinii publice din Cricova, va fi finantat de consiliile judetene din Iasi si Suceava.

Sursa: karadeniz-press.ro

Expoziţie “Basarabia istorică: cetatea Hotin si Cetatea Albă”

2012-01-21T10:06:00.002+02:00

Muzeul de Etnografie şi Istorie Naturală din Republica Moldova împreună cu Institutul Fraţii Golescu pentru relaţii cu românii din străinătate vă invită la Chişinău, marţi 24 ianuarie 2012 la vernisajul expoziţiei “Basarabia istorică: cetatea Hotin si Cetatea Albă”.

Grigore Vieru

2012-01-18T15:17:00.001+02:00

Sunt Naționalist! de Grigore Vieru
Da,îmi iubesc mama.
(E un pãcat?)
Si pruncii.
Si fratii.
Si cerul de ametist.
Ca rezumat,
Sunt na-ti-o-na-list !
Da,graiul mi-i sfânt -
În viata mea
El nu este un simplu turist,
E chiar Patria.
Într-un cuvânt,
Sunt na-ti-o-na-list !

Da,urãsc pe mancurt.
Mi-i dragã doina prin care exist.
Nu mã târâi slugarnic.
Pe scurt,
Sunt na-ti-o-na-list !

Da,hora nu vreausã o schimb
Pe cazacioc ori pe twist.
Port suferinta de neam ca pe un nimb.
Sunt na-ti-o-na-list !

Da,afirm cã-i prea mult verde-n drapel,
Avem un drapel prea materialist.
Mai asterneti niste cer visãtor peste el.
Sunt na-ti-o-na-list !

Da, nesocotesc tidvele seci
Care vor sã mã cârmuie ca artist.
Mai trag cu ochiul la istoria noastrã.Deci
Sunt na-ti-o-na-list !

Da,n-am vrut sã mã însotesc
cu Satan
N-am prãjit creieri umani pe unt politist.
Omeneste întreb:de ce am murit în Afganistan?!
Sunt na-ti-o-na-list !

Da,vremea în care trãim
E tot mai istericã,
Îmi vine sã urlu în muzeul satului cu profil ateist:
"Scoateti mitraliera din bisericã!"
Sunt na-ti-o-na-list !

Da,te întreb pe tine,binevoitorule,care-ai adus tutunul si pesticidele:
Ce ai cu surorile noastredin câmpul cel trist
-Ai primit vreun ordin cumva,ti-a ordonat cineva: ucide-le?!
Sunt na-ti-o-na-list !

Da,sunt contraplevei migratoare
Care se credeun dar minunat.
Sunt contra sã prãsiti la noi uzina de calculatoare
-N-am ce sã numãr, tovarãsi,
Aproape totulmi s-a luat
Da,aproape totulmi s-a rãpit.
La curgerea Prutului meu nu pot nici mãcar sã asist.
Totusiviata mi-i dragã,merg spre dânsa grãbit.
Sunt na-ti-o-na-list !

Campanie de afisaj dedicată lui Eminescu (Foto)

2012-01-15T20:29:00.001+02:00

Cu câteva zile înainte de 15 ianuarie, in Nisporeni a fost demarată o campanie de afisaj dedicată lui Mihai Eminescu. Mesajul campaniei a fost " Mihai Eminescu -mai mult decât poet... Gînditor și militant naționalist".
De asemenea a fost promovat site-ul naționalist www.mihai-eminescu.net.

Adevăratul Mihai Eminescu

2012-01-15T19:19:00.001+02:00

Motto: “Suntem zăpăciţi, nu mai ştim ce voim, ce să facem, ce să primim, ce să respingem, în cine să ne încredem; nu ne mai înţelegem şi nu ne mai auzim unii pe alţii: ne trebuie o idee care să ne limpezească toate capetele şi care să ne împreune pe toti la lucru (…) De aceea alungaţi turma acestor netrebnici care nu muncesc nimic şi n-au nimic şi vor să trăiasca ca oamenii cei mai bogaţi; ei nu ştiu nimic şi vor să vă înveţe copiii şi n-au destulă minte pentru a se economisi pe sine şi vor să va economisească pe voi toţi.” (Mihai Eminescu)

PE 15 IANUARIE se sărbătoreşte şi acum cu aceleaşi declaraţii pompoase ziua de naştere a “Marelui Poet Naţional”, ajuns atât de faimos încât prea puţini îi mai cunosc astăzi opera. Incontestabil Mihai Eminescu a fost un vizionar, un om inteligent ce a depăşit cu mult gândirea epocii în care a trăit. Un om dotat cu talent scriitoricesc, un condei “periculos” pentru ignoranţi şi mincinoşi pentru că deţinea mijloacele de a-si propaga ideile şi a transmite mesajul de trezire naţională.

După ce Eminescu a fost redus la tăcere de aceleaşi forţe din umbră care manipulează şi astăzi frâiele politice ale lumii, opera sa a fost trunchiată şi “omorâtă” cu bună ştiinţă ca şi autorul ei. Considerăm “cazul Eminescu” unul dintre cele mai cutremurătoare exemple de manipulare prin intermediul mass-media şi al unor “experţi” istorici şi critici. Imaginea lui a fost cosmetizată atât în epocă cât şi pentru posteritate, opera trunchiată corespunzător şi mesajul alterat. De ce îl iubim pe Eminescu şi considerăm necesară reconsiderarea operei, vieţii, mesajului şi imaginii lui? Pentru că el a iubit extraordinar de mult România şi poporul român. Patriotismul a fost poate cea mai definitorie calitate a lui Eminescu. El a militat pentru trezirea şi emanciparea românilor şi de aceea a avut atât de mult de suferit. în epocă, el a fost acuzat de nebunie şi internat cu forţa pentru că ideile lui erau “periculoase”. Pentru posteritate, el a fost prezentat apoi doar ca un poet romantic.

Despre Eminescu… ştim cu toţii

Ce răspundeţi la întrebarea : “Cine a fost Eminescu?”. Ah, veţi spune, este o întrebare uşoară. Cine nu a învăţat la şcoală despre marele poet, şi mai cu voie, mai fără voie a memorat mai mult interpretările diverţilor critici decât poeziile sale. Despre prozatorul sau despre jurnalistul Mihai Eminescu însă la şcoală nu se spune aproape nimic. Pentru cei mai mulţi dintre noi Eminescu este doar un capitol de studiu obligatoriu în manualele de limba română şi unul dintre subiectele cele mai temute de elevii care se pregătesc de BAC. Acest proces de trecere sub tăcere a laturii incomode a activităţii lui Eminescu a început încă de pe vremea când poetul mai trăia, internat fiind într-un spital de psihiatrie.

Apoi prăpastia dintre viaţa şi opera lui Eminescu a fost adâncită în mod deliberat de criticii şi biografii poetului în frunte cu George Călinescu şi a fost amplificată apoi de sistemul de învăţământ, care a propagat în masă acest model. Până şi imaginea poetului atât de bine cunoscută nouă este prima lui poză, pe când Eminescu avea doar…19 ani, probabil că ea corespundea mai bine cu imaginea dorită, aceea de poet plăpând, firav, eterat, fără implicare sau eficienţă în viaţa socială şi politică a vremii.

Atunci când nu poţi împiedica o informaţie să se propage, cel mai eficient este să o direcţionezi încotro ai nevoie. Acest mecanism a fost utilizat din plin în cazul marilor genii ale acestei lumi, pentru că de regulă acestea au fost persoanele cele mai “periculoase” (a se citi capabile să îi trezească şi pe ceilalţi oameni din somnul în care sunt ţinuţi cu bună ştinţă de cei ce doresc supremaţia asupra lumii). Şi în cazul lui Eminescu s-a omis ceea ce nu corespundea cu direcţia dorită (adică bogata sa activitate publicistică în ziarele vremii), a fost amplificat ceea ce convenea (Eminescu trebuia să rămână pentru toţi doar un poet genial şi nebun), s-a creat un sentiment de obligativitate şi supra-saturare a minţilor în legătură cu subiectul respectiv astfel încât oamenii să nu mai aiba aspiraţia de a-l aprofunda.

A fost Eminescu nebun?

Se ştie deja că a declara pe cineva nebun înseamnă a-l izola din punct de vedere social şi a-i afecta credibilitatea. Cu atât mai mult în trecut, dar şi în prezent, această tară a nebuniei, era aruncată asupra celor ce se dovedeau a fi persoane incomode. Deşi Eminescu a fost în mod repetat internat în spitale de psihiatrie, cele scrise de el în perioada 1883-1889 dovedesc că autorul textelor respective era o persoană coerentă, logică, ce poate fi acuzată cel mult de opoziţie faţă de viziunea majoritară a acelei epoci şi de demascarea unor realităţi spinoase ale vremii. în acel moment Eminescu era practic una din vocile cele mai puternice ale luptei pentru unitatea naţională şi desprinderea Transilvaniei din influenta Imperiului Austro-Ungar.

S-a mers până într-acolo încât multe din manuscrisele sale din acea perioadă au dispărut fără urmă într-o încercare nefericită de a demonstra că Eminescu era atins de nebunie, deci incapabil să creeze. Există însă multe persoane din jurul lui care vorbesc despre un Eminescu activ, coerent şi foarte prolific. Aceasta este

deci rolul pe care l-au avut biografii. Pentru că realitatea de persoana creativă, cum a fost el de fapt în acea perioadă, nu corespundea deloc cu imaginea pe care au vrut să o transmită mai departe, l-au fabricat pe poetul Eminescu plapând, lipsit de voinţă, rătăcit, pierdut în lumea lui!

In aceeaşi perioadă în care Eminescu era izolat pe motivul nebuniei, a fost desfiinţată şi Societatea Carpaţii din care făcea parte şi el şi care era una din cele mai puternice organizatii pro-Ardeal. Trebuia tot atunci să se semneze şi tratatul secret dintre România şi Tripla Alianta (Germania, Austro-Ungaria şi Italia), tratat care fusese negociat timp de mai bine de doi ani chiar de către junimişti (despre care se ştie că au fost masoni şi împotriva cărora Eminescu se întorsese de mult, contrar cu ceea ce afirmă toate manualele de limbă şi literatură română în încercarea de a crea legaturi cât mai strânse între Eminescu şi Junimea). Iată ce scrie Nicolae Georgescu în cartea “A doua viaţă a lui Eminescu” despre contextul politic în care Eminescu trebuia redus la tăcere: “Schimbul de telegrame secrete, date în zilele noastre la iveală, vorbesc de ameninţări grave: Von Bismarck este gata să declare război României daca nu se fac urgent retractări şi nu se dau asigurări ferme că va intra imediat în sfera de influenţă a Germaniei şi Austro-Ungariei.

Se cere ferm desfiinţarea “Societăţii Carpaţii”, un adevărat partid secret de rezervă, cu zeci de mii de membri, care milita pe faţă şi în ascuns pentru ruperea Ardealului de Imperiul Austro-Ungar şi alipirea lui la Ţara. Petre Gradişteanu, autorul unui discurs incediar la Iaşi, pleacă, împreună cu ministrul de externe, D.A. Sturdza, la Viena să ceară scuze, în persoană, împăratului. Mai este expulzat ziaristul Zamfir C. Arbore (prieten cu Eminescu), la cererea Imperiului Rus. Toate acestea – într-o singură zi, la 28 iunie 1883, când istoria literară consemneaza sec şi căderea lui Eminescu!”

Acest an 1883 este şi cel în care se începe crearea imaginii de poet rătăcit, nebun, prin volumul de Poesii scos întro ediţie de exceptie de Titu Maiorescu în care sunt publicate 64 de poezii. De ce nu a scos Titu Maiorescu un volum cu articolele jurnalistice ale lui Eminescu, dat fiind faptul că Eminescu fusese mult mai activ în acest plan? Iar în tot acest timp poetul-nu-numai-poet asista neputincios, deşi uneori reacţionează cu disperare, la trunchierea operei sale artistice. Sunt situaţii în care sparge vitrinele unei librării şi aruncă în noroi cărţile ce conţin propriile poezii ca un ultim semn de protest faţă de nedreptatea la care trebuia să asiste. Poate ar trebui să amintim că în tot acest complot pentru a-l reduce la tăcere pe cel ce zădărnicea planurile politice, a fost acuzat inclusiv de faptul ca acosta femeile pe stradă.

Câteva “concidenţe” numerice bizare

Textul interogatoriului luat lui Eminescu, în ospiciul din strada Plantelor, la 12 iunie 1889, cu trei zile înainte ca el să moară este de fapt un fals! Acest interogatoriu a avut ca scop punerea sub interdicţie a lui Eminescu, deci s-a pornit din start de la ideea că el era bolnav psihic. Cel care face acest interogatoriu este judecătorul cunoscut şi ca Metru Ghiţă (Metru, de la maître, în franceză semnifică maestru, apelativ al magistraţilor, dar şi grad francmasonic; amestecul masoneriei în această chestiune este demonstrat de parolele şi coincidenţele numerice ce indică pecetea masonică pusă pe acest text). După cum s-a demonstrat, acest text a fost prelucrat ulterior şi ceea ce este mai interesant este ca alte acte cum ar fi diagnosticele medicilor lipsesc din dosarul declarării oficiale a nebuniei lui Eminescu, ca pentru a lăsa posterităţii doar mesajul autorilor reali ai închiderii şi în final asasinării “poetului” (s-a zvonit că Eminescu ar fi fost bolnav şi de sifilis şi de acea a fost “tratat” cu mercur!).

“- Cum te cheamă?

- Sunt Matei Basarab, am fost rănit la cap de către Petre Poenaru, milionar, pe care regele l-a pus să mă împuşte

cu puşca umplută cu pietre de diamant cât oul de mare.

- Pentru ce?

- Pentru că eu fiind moştenitorul lui Matei Basarab, regele se temea ca eu să nu-i iau moştenirea.

- Ce-ai de gând să faci când te vei face bine?

- Am să fac botanică, zoologie, mineralogie, gramatică chinezeasca, evreiască, italenească şi sanscrită. Ştiu 64 de limbi.

- Cine e Poenaru care te-a lovit?

- Un om bogat care are 48 de moşii, 48 de râuri, 48 de garduri, 48 de case, 48 de sate şi care are 48 de milioane”.

De ce Matei Basarab?

Eminescu se consideră continuatorul lui Matei Basarab care luptase împotriva fanarioţilor pentru trezirea neamului românesc. El chiar îşi propusese înfiinţarea unei societăţi Matei Basarab care, surpriză, trebuia să fie construită după modelul francmasoneriei, dar orientată spre scopuri benefice poporului român, poate despre acest lucru vorbeşte Eminescu când spune că regele se temea sa nu îi ia moştenirea: “O organizare între români asemenea societăţii francmasonilor şi iezuiţilor şi a bisericii catolice. Pretutindeni oameni care sa ţie registru de tot sufletul românesc. Cel slab trebuie încurajat şi lăudat pentru ca să devină bun; trezită deşertăciunea lui, decorat la nevoie, trezite mii de speranţe în el, în caz de extremă nevoie ajutat chiar. Să se simtă că Societatea Matei Basarab reprezintă o putere enormă.”

De ce Petrea Poenaru?

“Petre sau Petrea Poenaru, conţine în numele său “pietrei”, numele obiectului care a lovit fruntea poetului, şi iaraşi pare logică asocierea. Mai puţin logică pare prezenţa fizică a acestui personaj în stabilimentul din strada Plantelor: ştim despre el că era tenor, din familia mare a actorilor, aşadar lume frecventată de Eminescu. Nu era un străin, un oarecare, ci îl cunostea pe poet. Poetul pretinde că-i cunoaşte şi scopul loviturii” (conform Nicolae Georgescu)

Pușca umplută cu pietre de diamant

Intr-o baladă populară, bine cunoscută lui Eminescu, apare un astfel de motiv: “A plecat la vânatoare/ Sa vâneze căprioare/ Căprioare n-a vânat/ Şi el singur s-a împuşcat/ C-un pistol de diamant/ Cu gloanţe de briliant.” Sensul acestei afirmaţii nu poate fi decât faptul că Eminescu se afla în aceeaşi postura cu vânatorul care se vânează singur, prin ideile sale.

Numerele

Despre cifrele 64 şi 48 este suficient să spunem că sunt des utilizate în francmasonerie, nu ne propunem să facem aici analiza semnificaţiei lor spirituale, sarcină pe care v-o lăsăm dumneavoastră. Cert este ca ele revin obsedant întrucât dacă numaram rezultă exact 64 de cuvinte în acest interogatoriu.

Iată o analiză mai detaliată realizată tot de Nicolae Georgescu în lucrarea “A doua viaţă a lui Eminescu”: “Textul atenţionează: nu e vorba de 64 de limbi ci de 64 de voci. Experienţa poate continua. Precizăm din capul locului că noi nu am epuizat toate relaţiile numerice dintre aceste cuvinte. Nu ne propunem a lua locul cifratorului, ci doar a sesiza existenţa unui cifru care dă de gândit. Să numărăm cuvintele din primul răspuns, considerat la două cuvinte: sunt exact 33 de voci. Asta da, ştie oricine că e cifră masonică! A fost Eminescu francmason şi a răspuns cifrat? Asta înseamnă că nu era nebun! Reţinem: dacă socotim la un cuvânt iese un total de 32. Al doilea răspuns are 16 cuvinte: [cuvantul] “nu-i” îl socotim ca două cuvinte. Dacă socotim “nu-i” ca un singur cuvânt, obţinem 15 cuvinte, care adunate celor 33 anterioare (în prima varianta) dau cifra 48, prezentă ca cifră în text. Este un sistem de socotire “încrucişat”, care cere atentie şi… distribuţie. Mai mult, al treilea răspuns are tot 16 cuvinte, cu cifra 64, şi tot 15 cuvinte fără cifră. Aşadar, dacă adresantul uită să adune la primul raspuns de 33 de carate, pe următoarele 15 cuvinte, este atenţionat a doua oară, după care, în cel de-al treilea răspuns, cifra 48 se repetă de 6 ori: semnal puternic.

Asta, pe prima diagonală a încrucişării (33 + 15 + 15). Pe cea de-a doua diagonală a încrucişării “ies” frumoasele sume: 32 + 16 + 16, adica 16 * 4 = 64. Simetriile sunt atât de bine construite, încât este limpede că textul, în întregul său, a fost lucrat migălos. Patru întrebări şi patru răspunsuri: 4 * 4 = 16; aceasta pare a fi cifra de bază care trebuie luată în calcul. Primele trei întrebari au 16 cuvinte (socotind “ce-ai” din întrebarea a treia drept două cuvinte). A patra întrebare are 7 cuvinte (“te-a”, două cuvinte) şi bănuim că trebuie să mai fie unul pentru totalul de 24 cuvinte al tuturor întrebărilor: într-adevar, în “cine e Poenaru care te-a lovit” trebuie, poate, presupus prenumele anunţat de Eminescu: “Petre Poenaru”. Această omisiune are importanţa ei: totalul cuvintelor din întregul text (adaugând şi cifrele, fără a socoti ligaturile câte un cuvânt) este 111 cuvinte. Adaugând cifra 1 pentru cuvântul presupus lipsa, iese suma de 112: exact 16 * 7 = 112. în text sunt 7 cifre (o data 64 si de 6 ori, 48… Pe mine nu mă interesează, de fapt, semnificaţiile acestor cifre totale în sistemul cifric presupus. Constat doar că, relaţiile numerice dintre cuvinte sunt suspect de exacte, ceea ce înseamnă că actul, în întregul său, este un fals. Cade dintr-un condei valoarea probatorie a acestui act. La 12 iunie 1889, poetul spune lucruri de bun simţ, că se consideră moştenitorul lui Matei Basarab şi ca tenorul Petrea Poenaru l-a lovit la cap. Spusele lui sunt, însă, “rebusate”. De către cine? Vom reveni, desigur, când va trebui să facem puţina istorie literară. Până atunci, îi rog pe francmasoni să nu mă suspecteze de reavoinţă sau reacredinţă; mai bine să ajute la elucidarea crimei comise împotriva lui Eminescu, dacă pot”.

Sursa : Basarabia91.net

Protest la Ambasada Rusiei: Transnistria nu e Cecenia!

2012-01-15T19:09:00.003+02:00

Un nou protest la Ambasada Federaţiei Ruse la Chişinău a avut loc astăzi, 14 ianuarie. Protestul, mediatizat pe reţeaua de socializare Facebook a adus în faţa Ambasadei Rusiei peste 150 de tineri din mai multe raioane ale Republicii Moldova, la care s-au alăturat şi mai mulţi trecători.

Participanţii la manifestaţie, membri ai Platformei civice Acţiunea 2012, şi-au manifestat dezacordul faţă de prezenţa soldaţilor ruşi pe teritoriul Republicii Moldova, fiind nemulţumiţi şi de comportamentul ambasadorului Rusiei la Chişinău, Valeri Kuzmin. „Întrucât la comunicatul organizaţiilor membre ale Platformei civice Acţiunea 2012 şi la celelalte demersuri ale societăţii civile de pe ambele maluri ale Prutului nu au existat reacţii oficiale demne, ne-au simţit nevoiţi să organizăm un nou protest în faţa ambasadei Rusiei”, au declarat organizatorii.

Participanţii la protest au scandat mai multe mesaje la poarta Ambasadei Federaţiei Ruse: „Ne-am săturat de armamentul rusesc!”, „Transnistria nu e Cecenia!”, „Afară din Moldova!”, „Retrageţi Armata din Moldova!”. „Moldova are cel puţin 15 posturi de aşa numiţi pacificatori. Această armată provoacă mai mult haos, decât pace. Moldova a făcut mai multe eforturi pentru ca această armată să fie retrasă de pe teritoriul său, dar Rusia încalcă orice legislaţie internaţională”, a declarat Ghenadie Brega, unul dintre organizatorii protestului.

După ce au pichetat Ambasada Rusiei, protestatarii s-au îndreptat către Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene, cerând expulzarea ambasadorului Federaţiei Ruse în Republica Moldova, Valeri Kuzmin. „Am peste 60 de ani, dar am venit astăzi de la Criuleni pentru a participa la protest. Moldova nu are nevoie de aceşti soldaţi, au stat aici două secole, e timpul să plece”, ne-a spus Vasile Busuioc. Mai mulţi tineri au menţionat că nu se simt liberi în ţara lor din cauza soldaţilor străini. „Am venit la protest din Tighina. Ne-am săturat să fim supravegheaţi de atâţia pacificatori ruşi, nu văd rostul lor pe teritoriul Republicii Moldova, atâta timp cât între locuitorii din stânga şi dreapta Nistrului nu pot exista divergenţe”, a menţionat unul dintre protestatari.

Platforma Civică Acţiunea 2012 este o coaliţie de organizaţii non-guvernamentale şi grupuri de iniţiativă care susţin unirea Republicii Moldova cu România.

Eminescu să ne judece

2012-01-13T18:13:00.002+02:00

Cu ocazia împlinirii a 162 de ani de la nașterea poetului nepereche, Mihai Eminescu, mai multe organizații și simpatizanți ai Platformei civice Acțiunea 2012 vor organiza manifestări de marcare a acestei zile speciale în mai multe localități de pe ambele maluri ale Prutului.
Astfel pe
14 ianuarie:
Chișinău, ora 12.30 – Centrul de Cultură și Artă „Ginta Latină”
15 ianuarie:
Ialoveni, ora 10.00, Școala centru internat pentru copiii.
Slatina (Transcarpatia – Ucraina) – ora 12.00 – Monumentul lui Mihai Eminescu de la Școala românească
Cluj, ora 12.00, Teatrul Național
Bălți, ora 13.00, Aleea Clasicilor
București, ora 14.00, statuia lui Mihai Eminescu (Ateneul Român)
Sibiu, ora 15.00, Platoul Mihai Eminescu (Parcul sub Arini)
Iași, ora 17.00, Casa de cultură Mihai Ursache
Suceava, ora 17.00, Pub La fierărie
se vor recita poezii, se vor ține discursuri și se va evoca personalitatea marelui poet, scriitor și jurnalist român.
*lista se va actualiza cu alte localități
** dacă doriți să organizați un moment similar, contactați-ne pentru a vă populariza acțiunea

Protest la ambasada Rusiei din Chișinău

2012-01-13T18:11:00.001+02:00

Întrucât la comunicatul organizațiilor membre ale Platformei civice Acțiunea 2012 și la celelalte demersuri ale societății civile de pe ambele maluri ale Prutului nu au existat reacții oficiale demne, ne simțim nevoiți să organizăm un nou protest în fața ambasadei Rusiei la Chișinău.
Invităm toți simpatizanții Platformei civice Acțiunea 2012 să vină sâmbătă, 14 ianuarie, la ora 15.30, pe bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt, nr. 153, pentru a cere:
1. anchetarea şi pedepsirea “pacificatorilor” ruşi care l-au ucis pe Vadim Pisari.
2. desfiinţarea tuturor posturilor forţelor de “menţinere a păcii” de-a lungul Nistrului
3. retragerea ambasadorului, pacificatorilor şi a armatei ruse de pe teritoriul Republicii Moldova

Batalia de la Podul Inalt- 537 de ani

2012-01-10T17:17:00.004+02:00

Astăzi, se împlinesc 537 de ani de când, în ziua de marți, 10 ianuarie 1475, voievodul Ștefan cel Mare a repurtat asupra otomanilor o strălucită victorie în punctul numit “Podul Înalt”, situat lângă Vaslui. Cauzele conflictului dintre Moldova și Imperiul Otoman din perioada domniei lui Ștefan cel Mare erau profunde și își aveau rădăcinile în planurile pe care turcii le făceau pentru cucerirea Europei Centrale. Odată cu venirea la tron a lui Mahomed al II-lea, acesta dorea să reînvie gloria strămoșilor, extinzând stăpânirea otomană asupra țărilor din Peninsula Balcanică.

În anul 1453, Constantinopolul a căzut, iar turcii puteau să pornească nestingheriți la noi cuceriri în Europa. Peste câțiva ani, îmbătați de victorii, ei strigau: “La Roma, la Roma”. Numai că, pe drumul Romei, se ridicau moștenitorii
romanității orientale, în frunte cu Iancu de Hunedoara, Vlad Țepeș și Ștefan cel Mare, personalități care au atras atenția umaniștilor că, la Dunărea de Jos, urmașii cezarilor se luptau indirect pentru “Cetatea Eternă”.
Pentru a ajunge la Roma, stăpânirea Dunării (fluviu numit și Iordanul românilor), cu fortificațiile sale, era esențială. În afara avantajelor pe care fluviul le prezenta în stăpânirea Peninsulei Balcanice, acesta deschidea posibilitatea cuceririi Câmpiei Panonice și de aici a centrului european. Cine stăpânea marele fluviu controla o mare parte din bătrânul continent, iar importanța strategică a Dunării de Jos era cunoscută de cei doi străluciți comandanți militari, ale căror
armate se vor confrunta în marea bătălie din ianuarie 1475, Mahomed al II-lea și Ștefan cel Mare.
Încă din 1462, Mahomed al II-lea, cuceritorul Constatinopolului, caracteriza importanța Dunării și a cetăților de pe malul stâng în următorii termeni: “Atât timp cât Chilia și Cetatea Albă sunt ale românilor, iar Belgradul sârbesc al ungurilor, nu vom putea învinge cu totul pe ghiauri”. Așa se explică de ce, în timpul campaniei din 1462, Mahomed al II-lea a trimis o flotă pe Marea Neagră și Dunăre ca să ocupe cetatea Chilia. Ștefan cel Mare a intuit evoluția situației politice și militare la Dunărea de Jos și a hotărât să intre în posesia Chiliei în 1465, pentru întărirea hotarului sudic al țării.
Contemporan cu evenimentele, autorul cronicii de la Dubnic, referindu-se la campania din 1475, arăta că turcii au pătruns în Moldova “cu gândul că dacă vor fi biruitori, să năvălească apoi asupra întregului regat al Ungariei”. Observația cronicarului subliniază importanța strategică pe care o avea Moldova pentru Ungaria.
Aceste câteva mărturii sunt în măsură să fixeze rolul Moldovei în apărarea Europei acelei vremi și să confirme faptul că războiul purtat de Ștefan cel Mare cu Imperiul Otoman în anii 1473-1476 a avut caracterul unei lupte pentru controlul cursului inferior al Dunării, cunoscut și sub numele de “fluviu al destinelor”, care traversează Europa de la Vest la Est. Desigur, planul de apărare era condiționat de potențialul uman și economic al Moldovei, de conjunctura internațională. El prevedea, într-o primă fază, adoptarea defensivei active, în scopul uzării forței adversarului. Odată realizat acest obiectiv, se preconiza trecerea la contraofensivă, înfrângerea inamicului și alungarea rămășițelor peste frontieră. Ca de atâtea ori în trecutul de luptă al țării, și de data aceasta superioritatea numerică și tehnică a adversarului a fost contracarată prin obstacolele opuse înaintării acestuia: hărțuirea dușmanului, alegerea unui loc favorabil pentru luptă și prin tactica adoptată în bătălie.
Unde este punctul numit “Podul Înalt”?
În legătură cu locul de desfășurare a luptei de la Vaslui, sunt mai multe păreri în istoriografie legate de toponimia zonei. Astfel, într-o broșură despre această bătălie, generalul V. Popovici pune în discuție un bogat material, în care sublinia: “Locul se confirmă prin urme de teren ce se pot vedea și azi, prin denumirile locale păstrate de tradiția populară la sud-vest de Vaslui, care domină valea Bârladului și a Racovei, la Dealul Paiului cu cota 267 ce poartă numele de Cetățuia...”.
Mai departe, regretatul istoric ieșean Constantin Cihodaru, originar de pe meleagurile vasluiene, susține că podul Arapului, din apropierea barajului de la Pușcași, nu și-ar trage numele de la un “arap” ucis în luptă, ci de la o familie de negustori vasluieni care a existat cu numele de Arapu prin secolul al XVIII-lea.
Izvoarele istorice scrise despre Bătălia de la Vaslui
Retragerea turcilor de la locul bătăliei s-a transformat în derută și panică, iar urmărirea a durat trei zile, “de marți până vineri noaptea pe un mare noroi”, fapt confirmat de Grigore Ureche în Letopisețul Țării Moldovei. Lupta de la Vaslui, din 10 ianuarie 1475, se încheia cu o mare victorie a moldovenilor, Ștefan cel Mare fiind primul principe creștin care bătuse pe turci într-o bătălie așa de mare.
În timpul domniei marelui voievod, s-au scris cinci cronici care descriau lupta. în “Letopisețul anonim” sau în “Cronica de la Putna”, marea victorie de la Vaslui este consemnată lapidar, cronicarul fiind interesat mai mult de importanța ei și de personalitatea lui Ștefan, considerat alesul lui Dumnezeu și urmaș al vechilor împărați bizantini, care a fost întâmpinat în capitala țării, Suceava, cu strigarea “Să trăiască țarul”.
Spre deosebire de vechile cronici moldovenești, care ne oferă puține amănunte despre bătălia de la Vaslui, în Letopisețul lui Grigore Ureche, informațiile sunt mai numeroase și se referă la: forțele care se confruntă, locul și data de desfășurare a bătăliei, tactica folosită, deznodământul luptei, iar în final se aduce recunoștință lui Dumnezeu pentru marea biruință. Se pare că numărul de 120.000 de turci care au luat parte la lupta de la Vaslui, pe care Grigore Ureche l-a preluat de la cronicarul polonez Ian Dlugosz, este puțin exagerat, 100.000 fiind mai apropiat de adevăr.
Participarea secuilor la bătălia de la Vaslui este neîndoielnică, iar cronicarul Dlugosz consideră că Ștefan cel Mare rupsese țara acestora “din regatul Ungariei și o supusese sie-și”. Este, evident, o exagerare, dar se poate afirma că prezența secuilor la Vaslui se datora mai mult bunelor relații dintre Ștefan cel Mare și voievodul Transilvaniei decât bunăvoinței regelui
Matei Corvin. De altminteri, cât a înțeles regele Ungariei să-l sprijine pe marele voievod s-a văzut din corespondența sa cu principii din Occident și cu Papa de la Roma, imediat după victoria de la Podul Înalt.
În continuare, Grigore Ureche arată că Ștefan cel Mare a venit înaintea turcilor “din sus de Vaslui, la Podul Înalt”. Această informație este greșită, ca de altfel și ziua de joi, când a început bătălia. În realitate, lupta a avut loc marți. În încheiere, marele cronicar arată acțiunile de mulțumire față de divinitate întreprinse de marele voievod, prin ținerea a trei zile de post și zidirea bisericii cu hramul Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul, care ar fi fost ridicată imediat după această victorie. De fapt, edificarea ei s-a făcut mai târziu, la 15 ani de la marea bătălie.
În urma victoriei obținute împotriva turcilor, lupta de la Vaslui a căpătat treptat un caracter politic și domnul Moldovei se înfățișa tot mai mult ca un monarh feudal care trebuia să ocupe unul dintre primele locuri între principii vremii. Această tendință apare clar și în scrisoarea circulară adresată capetelor încoronate ale Europei din 25 ianuarie 1475, nu cu umilință, ci cu demnitate: “Mă închin cu prietenie, vouă tuturor celor ce vă scriu”. În continuare, înșiruirea impresionantă a efectivelor turcești și a pașalelor care au participat la luptă aveau drept scop să demonstreze nu numai proporțiile victoriei, dar și faptul că Imperiul Otoman nu este de neînvins. De aceea, se înfățișează, lapidar, într-un stil epic de mare efect, forțele pe care le-a înfruntat: “I-am biruit și i-am călcat în picioare pe toți și i-am trecut sub ascuțișul săbiei noastre”. Prin această scrisoare, Ștefan cel Mare se adresa principilor creștini pentru a veni în ajutorul Moldovei într-o viitoare confruntare cu Imperiul Otoman.
Aprecieri elogioase despre eroismul lui
Ștefan cel Mare în lupta de la Vaslui cuprinde Chronicon Dubnicense, numire care derivă de la comuna slovacă Dubnic, în a cărei bibliotecă s-a păstrat până în 1838. Se menționează dezinteresul manifestat de rege față de pericolul care primejduia însăși existența regatului maghiar și în același timp sunt arătate nemulțumirile oamenilor de rând față de dările tot mai numeroase impuse în scopuri străine interesului lor.
Similar s-a exprimat cronicarul polonez Ian Dlugosz, în lucrarea Historia Polonia, ce relatează momente importante din istoria noastră. Cronica lui Dluogosz conține informații prețioase legate de locul bătăliei, de efectivele celor două armate, precum și despre importanța luptei. Ian Dlugosz, ca mai toți cronicarii timpului, a văzut în Ștefan cel Mare, în urma victoriei de la Podul Înalt, oșteanul cruciat, cel mai vrednic și mai indicat pentru a fi numit în fruntea coaliției statelor europene dornice să lupte împotriva turcilor. Știrile consemnate de Dlugosz au fost preluate de alți cronicari polonezi: Miechowski, Crommer, Strykovski și Bielski, care au relatat în operele lor faptele de vitejie ale marelui voievod.
Istoriografia italiană din Evul Mediu a acordat și ea o atenție deosebită bătăliei de la Podul Înalt. Studiul unor documente venețiene evidențiază faptul că vestea victoriei moldovenilor interesa în cel mai înalt grad statul dogilor și alte orașe aflate sub influența lor. Astfel, cronica venețiană a lui Francesco Longo arată că hoardele turcești nu mai suferiseră până atunci o așa mare înfrângere.
Un alt document important în care apar informații despre lupta de la Vaslui este scrisoarea de la Buda, unde se menționează că urmărirea turcilor a durat de marți până vineri, ca și laDlugosz.
Date interesante despre bătălia de la Vaslui sunt menționate și în Cronica Austriacă, dar și în Cronica Lituaniană. În Europa apuseană, bătălia de la Vaslui a avut ecouri târzii, fiind amintită în lucrările lui Johannes Leunclavius și ale iezuitului Philippus Briotius.
Controverse asupra numărului luptătorilor
Cronicarii turci prezintă succint în scrierile lor bătălia de la Vaslui, dar toți recunosc dezastrul expediției conduse de Soliman-Pașa. Desigur, prin victoria de la Vaslui, românii au arătat încă o dată forța lor de luptă, de care turcii vor trebui să țină seama în viitor, și rolul țărilor române ca zid de apărare a Europei și civilizației creștine.
Scrierile creștine referitoare la bătălia de la Vaslui, atât cele interne, cât și cele externe, redau mai mult proporțiile sau măreția luptei și în mai mică măsură amănuntele dorite de istorici, pentru că atenția cronicarilor, îndeosebi cei străini, din secolul al XV-lea sau de mai târziu, a fost gloria militară a marelui voievod, “Palatinus Valahiae”, care, apărându-și țara, apăra și Europa, oprind pentru câteva decenii ofensiva otomană. Cu trecerea vremii, scrierile despre bătălia de la Podul înalt au devenit mai bogate în amănunte, dar de multe ori contradictorii, ceea ce a dus la apariția unor opinii diferite în legătură cu anumite aspecte ale bătăliei, cum ar fi numărul luptătorilor, ajutorul primit de moldoveni, ziua și locul de desfășurare a ostilităților.
Pe baza izvoarelor istorice de care dispunem, se poate afirma că la lupta de la Vaslui, sub comanda lui Ștefan cel Mare, au participat circa 40.000 de oșteni, între care se numărau și 5.000 de secui, 1.800 de unguri și 2.000 de polonezi, având și 20 de tunuri. Opiniile diferite în legătură cu ziua și locul desfășurării bătăliei se datorează interpretărilor eronate ale unor informații mai vechi din cronicile vremii. Astfel, data luptei din Cronica moldo-germană și Letopisețul Țării Moldovei (al lui Grigore Ureche), adică joi, 10 ianuarie 1475, este eronată.
O situație asemănătoare o întâlnim și în legătură cu locul de desfășurare a luptei de la Vaslui. Din cauza informațiilor contradictorii
existente în izvoare, istoricii din trecut s-au împărțit în două tabere. Unii au admis că lupta a avut loc la 14 kilometri nord de Vaslui, lângă actualul sat Cănțălărești, iar alții, precum C.C. Giurescu și Constantin Rezachievici, consideră că bătălia a avut loc la sud de Vaslui, în apropiere de Munteni de Jos, la confluența Racovei cu Bârladul.
Toate izvoarele istorice, ale învingătorilor și învinșilor, atestă însă că bătălia de la Vaslui s-a încheiat cu o mare victorie a moldovenilor și a conducătorului acestora, Ștefan cel Mare. După cum mărturisea Mara, văduva sultanului Murad I, “niciodată o oaste turcească n-a mai suferit o astfel de înfrângere”.
În amintirea faptelor de vitejie ale marelui voievod, a intrat în tradiția autorităților locale, după 1989, ca în fiecare an, la 2 iulie, când se comemorează trecerea în eternitate a lui Ștefan cel Mare, să-l omagieze așa cum se cuvine pe
cel care a fost numit “Soarele Moldovei”.
În rândurile de mai jos, prezentăm succint câteva considerații asupra acestui conducător de excepție.
Cum a ajuns Ștefan cel Mare Domn al Moldovei
Această personalitate complexă simbolizează forța creatoare a poporului român în diverse domenii, precum și ideea luptei pentru păstrarea ființei statale. De altminteri, efigia domnitorului este omniprezentă pe meleagurile vasluiene și nu numai.
Ștefan cel Mare a fost fiul lui Bogdan al II-lea și nepot al lui Alexandru cel Bun. A devenit domn în aprilie 1457, după ce l-a înfrânt pe rivalul său, Petru Aron, la Doljești, pe Siret, la 12 aprilie, și la Orbic, în ținutul Neamțului, la 14 aprilie. A fost înscăunat ca voievod pe Câmpia de la Direptate, de lângă Suceava, și a fost uns cu mir de mitropolitul de atunci, Teoctist. A fost cea mai lungă domnie a unui conducător autohton, iar Moldova a avut atunci cea mai mare întindere, cu un sistem de apărare format din cetăți strategice construite pe Nistru și în interior, Vasluiul fiind atunci în centrul țării.
Această zonă a intrat pentru totdeauna în cartea de aur a istoriei naționale prin eroicele fapte de vitejie săvârșite de oastea românească condusă de viteazul voievod în memorabila bătălie de la Podul Înalt, din 10 ianuarie 1475, denumită de Iorga “Termopilele Românești”, iar istoricul Constantin C. Giurescu a apreciat-o “drept cea mai mare biruință câștigată de creștini asupra turcilor până la asediul Vienei din 1683”. În această luptă, oastea moldovenilor a fost cea mai numeroasă din epoca medievală.
Ștefan cel Mare a fost, fără îndoială, cea mai puternică personalitate a românilor din secolul al XV-lea. El a rămas un model al poporului în slujba căruia și-a pus calitățile sale excepționale de organizator, diplomat și comandant de oști. Strălucita sa domnie s-a desfășurat într-o perioadă când amenințarea otomană era tot mai mare și se impunea concentrarea tuturor eforturilor pentru apărarea libertății și independenței țării. Marele voievod a înțeles just cerințele epocii și s-a sprijinit pe păturile de bază în consolidarea țării. În timpul domniei sale, târgurile și satele vasluiene, ca de altfel întreaga Moldovă, au dobândit o dezvoltare social-economică, politică și culturală deosebită, cunoscută în istoria civilizației românești sub numele de “epoca ștefaniană”. De altminteri, însuși marele domnitor considera Moldova o “Poartă a creștinătății” în scrisoarea trimisă marilor puteri europene la 25 ianuarie 1475: “...Dacă această Poartă va cădea, întreaga creștinătate va fi în mare primejdie”.
Victoria de la Vaslui, ca și alte bătălii susținute de marele voievod au împiedicat expansiunea Islamului la nordul Dunării. Pe plan intern, Ștefan a inițiat măsuri menite să întărească puterea centrală, să contribuie la dezvoltarea economică, la creșterea capacității de apărare a Moldovei, domnia sa fiind perioada de apogeu a afirmării românilor în Evul mediu. Iorga arăta că domnitorul “a găsit o țară de lemn și a lăsat-o de piatră”.
Marele voievod a poposit în repetate rânduri la Vaslui, unde avea curțile domnești, iar moșia târgului îi aparținea, ceea ce explică în mare parte de ce Vasluiul conservă cele mai multe legende referitoare la numele lui Ștefan cel Mare. Dintre acestea, o
amintim pe cea legată de Movila lui Burcel, situată la 20 de kilometri de reședința județului, unde se organizează anual, ca și în alte localități, manifestări cultural-artistice.
Acțiunile sale militare și politice aveau drept scop și întărirea credinței ortodoxe, Ștefan fiind un mare ctitor de biserici și mănăstiri, cărora le-a făcut numeroase danii. Amintim cu acest prilej, pe lângă mănăstirea Putna, numită “Ierusalimul neamului românesc”, bisericile Voroneț și Sf. Ioan, din Vaslui, ultima construită doar în patru luni de zile (aprilie-septembrie 1490), așa cum ne relevă pisania de la intrare. Este demn de semnalat și faptul că, în fiecare zi, la vecernie, în mănăstirile de la muntele Athos, se pomenește numele binecredinciosului Ștefan. A fost numit și “atlet al lui Hristos” de Papa Sixtus al IV-lea, conducătorul din acea vreme a bisericii catolice. Protecția viguroasă acordată de Ștefan cel Mare bisericii este exprimată în mod elocvent prin dezvoltarea arhitecturii ecleziastice a “stilului moldovenesc”, care constituie un element cheie în înțelegerea regimului său.
Prețioase relicve ștefaniene
Din vremea sa se păstrează și trei steaguri cu imaginea Sfântului Gheorghe omorând balaurul, care simboliza pericolul otoman: unul se află la Muzeul Militar Central din București, altul la Putna și al treilea la mănăstirea Zografu, de la muntele Athos. Steagul din Capitală a fost supus recent unui proces de restaurare care a durat mai bine de șapte ani. Inițial, broderia a fost lucrată pe suport din mătase, dublată cu o țesătură din in. Suportul de mătase s-a degradat de-a lungul vremii și a fost înlocuit de călugări, din neștiință, cu o catifea de calitate inferioară, care a afectat starea originală a piesei. Exponatul este o broderie bizantină realizată în secolul al XV-lea, care îl înfățișează pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, socotit simbolul armatei și biruinței militare.
Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a hotărât, în 1992, sanctificarea și trecerea marelui voievod în rândul sfinților, alături de Constantin Brâncoveanu și fiii săi. Ziua sa de prăznuire este 2 iulie, când a trecut în lumea celor drepți.
Ca orice muritor, neîndoielnic, marele voievod a făcut și greșeli; i-a omorât fără “județ” pe boierii trădători în târgul Vasluiului, în 1471, precum Isaia vornicul, Negrilă paharnicul și Alexa stolnicul. A avut trei soții legitime. A fost însă un erou al ortodoxiei prin luptele sale de apărare a civilizației creștine, personalitatea sa intrând în mentalul colectiv la puțin timp după moarte. Un sondaj recent l-a situat pe primul loc între personajele cele mai iubite din Istoria Neamului. Fie ca actele sale de vitejie să ne încălzească inimile și să ne dea încredere în viitor.
Notă: pentru realizarea acestui scurt remember, autorul s-a folosit, printre multe alte lucrări, de: Radu Rosetti, “Încercări critice asupra războaielor din anii 1475-1476 despre Ștefan cel Mare și turci”, București, 1914; Ioan Lupaș, “Chronicon Dubnicense despre Ștefan cel Mare”, în Analele Academiei Române “ Memoriile Secțiunii Istorice”, seria III, tomul X, București, 1929; Gheorghe Savu, “Ștefan cel Mare - campanii”, Editura Militară, București, 1982.
Sursa: Obiectivdevaslui.ro

“VREM REÎNTREGIREA PATRIEI!”

2012-01-10T16:51:00.001+02:00

Alocuţiunea rostită de Mircea DRUC, deputat în parlamentul de la Chișinău, din partea Frontului Popular din Moldova, la 28 noiembrie 1991 în sala Parlamentului României.
Onorată asistență,

Stimați colegi,

Comemorăm, oarecum liberi, ziua de unu decembrie! Dar …

Nu cred că de dragul retrospectivei. Comemorăm pentru a transforma trecutul în prezent. Şi prezentul în viitor. Trecutul nostru, şi tragic, şi glorios, nu e decât o cale istorică spre ziua de astăzi. Iar prezentul nu e altceva decât un scurt popas în drumul nostru spre un viitor necunoscut.

Nu cred că am putea admite la infinit, ca o parte a naţiunii române să constate cu amărăciune, zicând: “Căci vai de cine-şi pierde ţara/ Ca să şi-o ceară de la voi …”. Aşa cum o făcea marele poet al tuturor românilor înstrăinaţi, ardeleanul Octavian Goga, înainte de Marea Unire din 1918.

Nu cred că un român fără de ţară, “purtând blesteme în cerul gurii drept moştenire din părinţi”, ar putea fi oarecum fericit, tot aşteptând o viaţă de om, ca abia la 50 de ani să-i fie permis să treacă Prutul ca să ajungă să-şi vadă capitala ţării.

Nu cred că vorbele mele v-ar face să bănuiţi că aveţi în faţă un “populist”. Melodramatic şi puţin cam exaltat. Nu, nicidecum! Cu toate că vă întreb retoric: – De ce Mircea Druc, feciorul lui Gheorghe şi Ileana, ţărani români dintr-un judeţ din nordul Basarabiei, fiind ales deputat, de către alegători români, într-o circumscripţie pe pământ românesc, nu poate lua cuvântul în parlamentul României, decât aşa, ocazional? Ca acum, la o aniversare, într-o şedinţă festivă.

Nu cred că cineva, fie de la Chişinău, fie de la Bucureşti sau din altă parte ar reuşi să mă convingă că n-ar fi fost cazul să vorbesc aici, acum şi anume aşa. În acest context, unicul reproş, pe care îl admit la adresa mea, e: anticiparea. Da, recunosc: eu cuget şi acţionez ca şi cum reunirea s-ar fi produs deja. Şi mă gândesc la ceea ce avem de făcut mai departe, într-o ţară reîntregită.

Cred însă că adevărul şi libertatea, fără de care ar fi imposibil să ieşim din criză, nu ne pot fi servite pe tavă de cineva din afară. Nici obţinute sub formă de credite nu pot fi. Căci nu există o bancă mondială ce ar da cu împrumut libertate şi adevăr celor captivi. Celor rătăciţi sau induşi în eroare. Adevărul se cere trăit. Iar libertatea cucerită prin luptă. Şi menţinută – cu preţul unei vigilenţe eterne.

Am cedat destul, noi, românii! Explicaţiile şi justificările nu au acum nici un rost. Nu merită prea mare atenţie nici insinuările unor străini ce vor să ne ţină în captivitate, la propriu şi la figurat. Nici frica patologică din oasele românilor nu o putem scoate rapid.

Noi, românii credincioşi, spunem: “Vrem reîntregirea patriei!”. Străinii şi românii timorați vehiculează: “Moscova n-o să ne dea gaz şi petrol”. “Occidentul preferă acest status quo”. “La Kiev nici nu vor să audă”. Mai e și Budapesta unde se inventează mereu nişte simetrii. Iar la Chişinău – tactica paşilor mărunţi: unul înainte, doi înapoi. Și, vorba Leonidei Lari, unii se vor “domnitori peste o stână şi trei judeţe”. La Bucureşti elitele mai stau la cumpene: ce câştigă cu ideea naţională fiecare partid sau lider politic în parte? Toate acestea sunt premize false. Uşor de combătut: cu argumente de ordin istoric, economic și geopolitic. Cu silogisme, statistici și fapte. Şi le vom combate mereu. Ori de câte ori vom avea ocazia.

Acum vă amintesc doar că avem un singur obiectiv strategic: “Reunirea”.

Iată liantul care ne lipseşte. Pornim pe calea reîntregirii patriei. Vom face să dispară o bună parte din actualele animozităţi, care ne macină pe noi, românii de pretutindeni. Vom crea premizele concilierii. Vom mai tempera egocentrismul şi politicianismul din noi.

“Reunirea!”. Altfel, între Ucraina şi România, va apărea o nouă Irlandă de Nord. Un nou Liban. Un nou Cipru. Nu putem admite libanizarea teritoriilor strămoşeşti, răpite odinioară. Vor avea de pierdut nu numai românii. Nu numai Europa de Est. Ci şi occidentalii, atât de nereceptivi la problemele României nedreptăţite.

De aceea consider necesar şi de urgenţă:

1. Astăzi, mâine parlamentul şi guvernul României să ia poziţie faţă de referendumul din Ucraina. Recunoaşterea Statului Ucrainean în devenire e posibilă numai după soluţionarea problemelor legate de consecinţele pactului Molotov-Ribbentrop, adică după retrocedarea teritoriilor româneşti anexate de către imperiul sovietic.

2. Parlamentul României până la finele acestui an să adopte o lege vizând cetăţenia românilor din fostele colonii sovietice, dând curs astfel apelului celor zece organizaţii care formează Alianţa Naţională “16 decembrie”, apel susţinut şi de grupul parlamentar al Frontului Popular din R. Moldova.

Iată de ce, vin cu rugămintea către toţi românii:

- Să răbdăm măcar şase luni fără acte de violenţă şi exhibiţionism;

- Să se facă alegerile necesare respectând legile şi regula, democraţia şi bunul simţ;

- Să spunem clar, cu fermitate: “Vrem reîntregirea ţării!”.

Ştiu, cineva îmi reproşează chiar în clipa aceasta: ” – Suntem un popor dezamăgit, domnule Druc! Ne-am epuizat. Nu mai putem lupta. Am sacrificat destul!”.

Nu! Nu e adevărat! Niciodată, dar niciodată, timpul nu a fost mai favorabil pentru România ca în prezent. Şi mai avem de dat o luptă. Ultima. Și decisivă. Va fi mai curând o încercare. Un test, la scară naţională. Ca un proces de selecţie naturală. Produsul acestei selecţii vom fi chiar noi, generaţiile de români în viaţă. Şi ne vom împărţi treptat în două seminţii: una, de români care se vor lamenta mereu, cedând în faţa răului… Ca şi ciobanul moldovean din balada “Mioriţa”. Pe aceştia îi vom numi români mioritici şi vom încerca să-i recuperăm. Cea de a doua seminţie va fi a românilor încrezători în viitorul naţiunii şi în Dumnezeu. Aceştia nu vor ceda niciodată. Nici chiar în faţa îngerului ceresc, care ar putea veni să-i anunţe că nu mai este loc şi pentru ei în paradis. Aceşti români vor protesta, cerându-şi dreptul, căci urmează calea adevărului.

Numai reuniți vom reuşi. Pentru început, o altă ieşire din impas nu există. Şi nimeni nu ne poate garanta că vom supravieţui în cea de a treia conflagraţie mondială. De data aceasta o conflagrație economică și ecologică, care ne va cuprinde încurând.

“Reunirea”. Altă soluţie nu există. Medicii şi psihologii cunosc anumite cazuri când oameni schilodiţi se plâng, după mulţi ani, că-i doare cumplit mâna sau piciorul amputat. Psihoterapia decurge anevoios şi suferinţa nu se mai termină. Exact aşa se va întâmpla şi cu naţiunea română dacă va abandona idealul unirii. “Sindromul amputării” nu va dispărea niciodată.

Eu cred: Reîntregirea patriei se va face, fiindcă aşa vrea Dumnezeu. Sunt deja semne că toate neamurile se cam adună, căutându-şi rădăcinile. Instinctul autoconservării ne sugerează tuturor că cea de a doua venire trebuie să ne găsească pe fiecare la vatra strămoşească. Iată de ce, tot mai mulţi dintre acei care ne-au despărţit pe noi românii se vor retrage cu încetul, lăsându-ne să fim din nou împreună. În casa noastră, în credinţa noastră, pe pământul nostru hărăzit de Dumnezeu.

Cred că e timpul să se deprindă o lume toată cu ideea că în curând se vor prezenta în parlamentul Ţării toţi deputaţii, din toate teritoriile strămoşeşti aflate deocamdată sub ocupaţie străină.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Sursa: Foaie Nationala

Protest la Bucureşti: ,,Armata rusă afară!” (FOTO, VIDEO)

2012-01-09T21:06:00.003+02:00

,,Armata rusă afară!”, ,,Vrem dreptate!”, ,,Libertate!”, ,,Putin Vova, ia-ţi armata din Moldova!” este ceea au scandat astăzi peste 30 de tineri de pe ambele maluri ale Prutului, în apropierea Ambasadei Federaţiei Ruse din Bucureşti.
Iniţiativa protestului a aparţinut Organizaţiei Studenţilor Basarabeni din Bucureşti şi a avut loc în contextul incidentului tragic petrecut la 1 ianuarie, când tânărul de 18 ani Vadim Pisari a fost ucis de către un “pacificator” rus la punctul de control de la Vadul lui Vodă.

Ştefan Miron, preşedintele Organizaţiei Studenţilor Basarabeni din Bucureşti, a declarat pentru Info Prut că prin acţiunea de astăzi doreşte ca atât militarii de la Ambasada Rusiei de la Bucureşti, cât şi cei de la Ambasada Rusiei de la Chişinău să afle solicitările tinerilor participanţi la protest. ,,În primul rând, aşteptăm scuzele militarului rus (n.r. “pacificatorului” care l-a ucis pe Vadim Pisari), cerem o judecare corectă a acestui caz, iar din partea autorităţilor de la Chişinău cerem demiterea, practic extrădarea lui Kuzmin (n.r. ambasadorul Federaţiei Ruse în Republica Moldova). Principala noastră solicitare este, de fapt, desfiinţarea posturilor de pacificatori ruşi din Zona de Securitate, precum şi retragerea armatei ruse de pe teritoriul Republicii Moldova. Cu toate că nu avem dreptul să depunem un memoriu la Ambasada Rusiei de aici, noi vom face public un memoriu, pe toate căile posibile”, a menţionat Ştefan Miron.
La protest au participat şi 15 membri a Ligii Studenţilor Basarabeni din Ploieşti. Preşedintele acestei asociaţii, Iacob Cerlat, a declarat pentru Info Prut că a venit la această acţiune din Bucureşti pentru a arăta că tinerilor nu le este indiferent incidentul petrecut la punctul de control de la Vadul lui Vodă. ,,Forţele pacificatoare ruse s-au manifestat total neadecvat. Ar fi trebuit să apară nişte explicaţii clare, pe când explicaţiile ambasadorulu Kuzmin au fost nepotrivite. Pacificatorul rus, cel care a tras, a plecat din ţară, a dispărut, este o situaţie tare confuză, nimeni nu oferă nicio explicaţie cetăţenilor din Republica Moldova. Noi, ca tineri, vrem să demonstrăm că ne pasă şi că dorim să fie clarificată această situaţie”, a afirmat Iacob Cerlat.
Amintim că proteste asemănătoare au avut loc şi la Chişinău, şi la Paris.

VEZI VIDEO – Protest la Ambasada Rusiei din Bucureşti
Foto: Iulia Modiga/Info Prut

Istoricul Ion Varta a descoperit un nou document KGB: Executii in masa in teritoriile romanesti de la Est de Prut

2012-01-06T12:02:00.003+02:00

Institutul “Eudoxiu Hurmuzachi” pentru românii de pretutindeni continuă publicarea seriei de cercetări efectuate de istoricul Ion Varta în arhivele recent desecretizate ale Republicii Moldova.Astfel istoricul aduce în atenţia celor interesaţi o listă a unui grup de persoane executate de către sovietici, descoperită într-un dosar incomplet în arhiva fostului KGB al RSSM. Este vorba despre o listă de 135 de persoane din RSSM, pe care tribunalele militare sovietice le-au condamnat la moarte şi ulterior acestea au şi fost executate. Acest document conţine numele, prenumele, patronimicul (ortografiate în limba rusă, dar transcrise cu caractere latine), precum şi ziua, luna şi anul execuţiei lor.

EXECUTII ÎN MASĂ ÎN TERITORIILE ROMÂNEŞTI DE LA EST DE PRUT ÎN PERIOADA 1940-1941.

Prima ocupaţie sovietică a Basarabiei (28 iunie 1941-16 iulie 1941) a avut consecinţe dramatice pentru populaţia acestei provincii româneşti, ca de altfel şi pentru cea din nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa. Drama acestei părţi de ţară românească începuse chiar din primele ore ale invaziei sovietice. Prima ţintă a agresiunii bolşevice au fost ofiţeri şi ostaşi ai unităţilor militare române, dislocate în Basarabia, jandarmi şi poliţişti, care părăseau în mod organizat acest teritoriu românesc, dar care, contrar angajamentelor asumate de către guvernul sovietic de a permite autorităţilor române să efectueze o evacuare fără incidente, au devenit ţinta unor numeroase acte de agresiune, soldate cu mai multe victime omeneşti. Maltratările şi umilinţa din partea militarilor sovietici, la care au fost supuşi cei care părăseau Basarabia, au fost dublate de un tratament similar din partea unor grupuri de persoane, alcătuite din rândul populaţiilor minoritare ale provinciei. Bande înarmate, formate din reprezentanţi ai aceloraşi grupuri minoritare, au organizat ambuscade, deschizând focul şi făcând numeroase victime printre cei care părăseau Basarabia..
Zeci de mii de familii care au decis să se salveze din faţa puhoiului roşu şi-au pierdut o parte considerabilă a bunurilor mobile şi imobile, care, la revenire, peste un an, în aceste teritorii eliberate de către armata română, n-au mai putut să le recupereze, din simplul motiv că, în decurs de un an, au fost, în mare parte, pulverizate de către autorităţile sovietice de ocupaţie. Decretul din 15 august 1940, emis de Prezidiul Sovietului Suprem al URSS, “Cu privire la naţionalizarea băncilor, întreprinderilor industriale şi comerciale, ale transportului feroviar, fluvial şi a mijloacelor de comunicaţie din Basarabia” avea menirea să “legitimeze” înregul jaf la care s-au dedat sovieticii din primele clipe ale invaziei armatei roşii, inclusiv şi capturile de război, din care au făcut parte sume importante de valută românească, în valoare de peste o jumătate de miliard de lei, dar şi alte bunuri ale ministerelor şi altor instituţii ale statului roman, în sumă de peste 2,5 miliarde de lei. Din capturile de război mai făceau parte mijloace de transport şi de comunicaţie, inclusiv, circa 3000 de întreprinderi şi ateliere. Aşa-numita naţionalizare a vizat alte câteva sute de întreprinderi industriale, unităţi comerciale, dar şi spitalele, farmaciile, teatrele, muzeele, galeriile de artă, mari imobile, hotelurile,etc.
Despuierile de bunuri vor continua şi în lunile următoare. Câtorva mii de familii de ţărani le vor fi confiscate o parte din terenurile arabile, fără careva despăgubiri, ce vor fi acordate celora “fără de pământ sau cu puţin pământ”, adică celora care nu prea erau obişnuiţi să muncească, care, cu puţine excepţii, preferau trândăvia. Aceştia, în viziunea autorităţilor sovietice de ocupaţie, urmau să alcătuiască baza socială a regimului comunist în spaţiul rural. Ultimul episod al jafurilor la care s-au dedat sovieticii l-a constituit deposedarea abuzivă de bunuri mobile şi imobile a celor peste 32.000 de basarabeni şi bucovineni care au alcătuit primul mare val al deportărilor din teritoriile româneşti de la est de Prut din 13-16 iunie 1941.
Din arsenalul politicilor represive au mai făcut parte mobilizările la munci forţate a circa 100.000 de etnici români din spaţiul rural, un prim episod al cărora l-am prezentat deja în materialul precedent, o bună parte din cei mobilizaţi s-au prăpădit, ca urmare a muncilor epuizante, subnutriţiei, condiţiilor inumane de cazare, vestimentaţiei inadecvate pentru regiunile siberiene, antisanităriei, epidemiilor frecvente. Deportările a peste 32.000 de oameni din fosta Basarabie, amputată, la 2 august 1940, dar şi din nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa au avut drept consecinţă moartea a mii de personae din rândul acestor proscrişi, mai ales printe bărbaţi, care, după cum bine se cunoaşte, au fost trimişi în lagăre de concentrare, unde, şansa de supravieţuire era minimă.
Asasinările în masă pe care le-au instrumentat călăii lui Stalin în teritoriile anexate, pe durata acestui an de ocupaţie sovietică, constituie un episod aproape neelucidat în istoriografie. După eliberarea Basarabiei, în iulie 1941, au fost descoperite gropile comune ale victimelor NKVD-ului din preajma fostului sediu al Consulatului italian. După disoluţia imperiului sovietic, au fost făcute publice mărturii despre executări în masă operate de sovietici în regiunea actualei străziGrenobledin municipiul Chişinău. Oseminte ale victimelor nkvd-iste au fost descoperite în beciurile din preajma Teatrului ”Buciumul”. Au mai fost publicate mărturii despre incendierea închisorii din or. Orhei, cu tot cu deţinuţi, de către trupele sovietice în retragere, în iulie 1941.
În cele ce urmează, propunem spre atenţia cititorilor o primă listă a unui grup de persoane executate de către sovietici, pe care am descoperit-o într-un dosar incomplet în arhiva fostului KGB al RSSM. Cu siguranţă, investigaţiile ulterioare ne vor permite să elucidăm şi acest gen de crime comise de regimul sovietic de ocupaţie în teritoriile româneşti de la est dePrut. Este vorba despre o listă de 135 de persoane din RSSM, pe care tribunalele militare sovietice le-au condamnat la moarte şi ulterior acestea au şi fost executate. Acest document conţine numele, prenumele, patronimicul ( ortografiate în limba rusă, dar transcrise cu caractere latine), precum şi ziua, luna şi anul execuţiei lor.
Printre cele 135 de persoane condamnate şi executate de către autorităţile sovietice de ocupaţie figurează câteva categorii de persoane care s-au făcut”culpabile” de violarea legilor sovietice, cu care acestea n-aveau nici o treabă, întrucât majoritatea lor covârşitoare erau cetăţeni români. O categorie specială a acestor persoane proscrise o constituiau mai mulţi oameni simpli, în majoritate muncitori, unii, foşti membri ai Partidului Comunist Român, cărora li se incrimina divulgarea numelor ilegaliştilor comunişti, a muncitorilor „cu spirit revoluţionar”. O altă categorie o alcătuiau persoanele originare din stânga Nistrului, care, în diferite perioade, s-au refugiat în Basarabia (România), pentru a se salva de eventuale represiuni sau de foametea din anii 1932-1933. În afară de violarea frontierei sovieto-române, acestora li se mai incriminau şi activităţi de spionaj în favoarea statului român. Un alt grup de condamnaţi la moarte o constituiau foştii supuşi ai Imperiului rus, de regulă, foşti ofiţeri din armata ţaristă, ulterior înregimentaţi în calitate de voluntari în armatele „contrarevoluţionare” ale lui Denikin şi Vranghel, care, după înfrângerea acestora, şi-au găsit refugiul în România, devenind cetăţeni ai statului român. Acestora li se incriminau acţiuni de „trădare” a statului sovietic, faţă de care ei n-au avut, de fapt, nici o obligaţiune formală, şi participarea la lupta „împotriva poporului sovietic”. O altă categorie de condamnaţi la pedeapsa capitală din această listă de 135 de persoane o alcătuiau foştii ostaşi ai armatei roşii care au dezertat din rândurile acesteia şi şi-au găsit refugiul în România, unii dintre aceştia fiind învinuiţi, pe lângă „trădare de patrie” şi de colaborare cu serviciile secrete române.
În final, ar mai fi necesar să precizăm că toate aceste persoane condamnate la moarte n-au avut parte de un proces judiciar echitabil, cu juraţi, avocaţi autentici, ci au fost trimise la moarte de slugile regimului comunist, care executau întocmai toate indicaţiile parvenite de sus.
Cele mai multe persoane au fost împuşcate în zilele de 29 noiembrie 1940 şi 27 iunie 1941- în total 53 de oameni sau peste 40 de procente din numărul total al celora incluşi în această listă. În ziua de 29 noiembrie 1940 au fost executate 26 de persoane, iar în cea de 27 iunie 1941-27 de persoane. Este important să precizăm că ultimul acord al acestei drame se producea cu câteva zile înainte de retragerea autorităţilor sovietice şi a armatei roşii din Basarabia, ocupată de câtre acestea, la 28 iunie 1940, adică exact la un an de la incorporarea prin forţa armelor a acestui teritoriu în imperiul sovietic.
Aici puteţi citi traducerea documentului în limba română
Ion VARTA
Institutul Eudoxiu Hurmuzachi pentru românii de Pretutindeni via Ziaristi Online si George Damian

Comunicat – Acțiunea 2012

2012-01-05T12:47:00.001+02:00

Platforma Civică Acţiunea 2012 condamnă cu tărie uciderea tânărului Vadim Pisari, locuitor al satului Pârâta din raionul Dubăsari, produsă la 1 ianuarie în Zona de Securitate de pe Nistru, de la Vadul lui Vodă. Pe această cale, Platforma Civică Acţiunea 2012 transmite sincere condoleanţe familiei şi apropiaţilor acestuia.
Platforma Civică Acţiunea 2012 consideră că uciderea tânărului român basarabean de către un aşa-zis ”pacificator” aparținând armatei ruse care ocupă raioanele de est ale Republicii Moldova de 20 de ani este scandaloasă şi trebuie sancţionată cu promptitudine conform legii. De asemenea, cerem retragerea necondiționată a trupelor şi armamentului Federației Ruse de pe teritoriul Republicii Moldova.

Totodată, Acţiunea 2012 semnalează discrepanţa între dialogul oficial referitor la soluţionarea conflictului din regiunea transnistreană şi realitatea cotidiană trăită de locuitorii din această zonă tensionată, care pot deveni oricând victime ale unei graniţe impuse ilegal şi protejate de mitraliere care asigură ”pacea”. Acţiunea 2012 atrage atenţia asupra faptului că pierderea vieţii unui om în regiunea transnistreană, parte componentă a teritoriului Republicii Moldova, reprezintă mai mult decât o pagină dintr-un manual de geopolitică şi trebuie tratată cu seriozitate şi responsabilitate.
Platforma Civică ACŢIUNEA 2012
5 ianuarie 2012
Asociația 21 Decembrie 1989
Asociaţia Obştească ,,Memoria”
Asociaţia Obştească Academia de Știinte a Mediului
Asociația Onoare și Patrie
Asociația Salvați Identitatea Satului
Asociaţia Studenţească a Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti
Asociația Studenților Basarabeni Craiova
Asociatiei Studenților Români de la Carnegie Mellon University, SUA
Asociația Tighina
Asociaţia universitară Eminescu din Geneva
ATRAG (Asociația Tinerilor Români din Afara Granițelor) Iași
Casa Românilor din Elveția
Cercul elevilor basarabeni din Bacău
Clipa Romanian Magazine
Clubul Maramureșenilor din dreapta Tisei
Consiliul Mondial Român
Consiliul Român American
Deșteptarea
Dorobanții
Fapta Nu Vorba
Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş
Fundația Grigore Vieru
Fundația Națională pentru Românii de Pretututindeni
Grupul de Inițiativă al Românilor Basarabeni Târgoviște
Honor et Patria
Institutul Frații Golescu
Liga Studenților Basarabeni din Ploiești
Liga Studenţilor Basarabeni din Timişoara
Spirit Românesc

Fara blocuri de beton si cu militari neinarmati la posturile trilaterale!

2012-01-04T17:27:00.000+02:00

Blocurile de beton instalate la postul numarul 9, unde Vadim Pisari a fost impuscat la 1 ianuarie vor fi demontate. Totodata, numarul militarilor de la aceasta unitate va fi redus la 4, de la 7. Decizia a fost luata in cadrul sedintei Comandamentului Militar Unificat. Vicepremierul pentru reintegrare Eugen Carpov a declarata astazi ca blocurile de beton vor fi inlocuite cu piloni de scadere a vitezei: ”S-a luat decizia ca blocurile de beton sa fie scoase, iar in locul acestora sa fie instalate elemente pe trotuar care ar obliga soferii sa incetineasca viteza”. In acelasi timp, numarul militarilor de la post va fi micsorat la patru, iar acestia nu vor mai purta arme. Pana acum, la posturile de pacificatori erau instalati cate 2 militari de la Chisinau, 2 de la Tiraspol si 2 de la Moscova, precum si comandantul acestora. Acum vor fi doar 3 militari, cate unul din fiecare parte, plus comandantul.

Câteva sute de oameni au blocat traseul Chișinău - Dubăsari în semn de protest [VIDEO]

2012-01-04T17:20:00.000+02:00

Protest cu altercatii pe podul de la Vadul lui Voda. Sute de localnici ai raionului Dubasari au blocat traseul Chisinau-Dubasari, cerand lichidarea posturilor de pacificatori din zona. Altii, insa, au venit sa ceara unire cu Romania si introducerea fortelor NATO pe teritoriul Republicii Moldova. Ca urmare, intre protestatari au aparut altercatii.

De cealalta parte, locuitorii raionului Dubasari spun ca nu vor aderare la NATO. Scandand “Afara, armata rusa”, acestia au cerut autoritatilor retragerea fortelor militare ruse de pe teritoriul Republicii Moldova.

Organizatorii protestului, printre care presedintele raionului Dubasari, primarul satului Parata, dar si mai multi veterani ai razboiului de pe Nistru au semnat o adresare pe care au trimis-o Guvernului prin intermediul unui reprezentant al executivului, prezent la eveniment. Protestatarii spun ca daca nu le vor fi respectate cerintele, ei vor fi nevoiti sa recurga la lichidarea fortata a posturilor de pacificatori.

Familia tanarului impuscat nu a fost prezenta la protest, deoarece, astazi, fiul lor a ajuns acasa, in sicriu.

Vadim Pisari va fi inmormantat maine. Inainte de ceremonia funerara, localnicii din raionul Dubasari se vor aduna din nou la protest. Tanarul de 18 ani a fost impuscat mortal duminica dimineata de catre un pacificator rus pe podul de peste raul Nistru. Seful postului a tras in el de cateva ori dintr-un Kalasnikov, dupa ce baiatul a refuzat sa se opreasca. Tanarul a fost ranit in zona spatelui, iar dupa cateva ore a murit la spital. In prezent, cazul este cercetat de Procuratura Generala. Insitutia refuza sa precizeze daca pacificatorul este retinut sau se afla in libertate. Cert este ca a fost pornita urmarirea penala pe faptul vatamarii grave a corpului, soldata cu decesul victimei. Conform Codului Penal al Moldovei, aceasta infractiune se pedepseste cu inchisoarea de la 8 pana la 15 ani.

Adolescent împuşcat de pacificatorii ruşi la Vadul lui Vodă. Localnicii ies azi la proteste

2012-01-01T19:40:00.002+02:00

În dimineaţa acestei zile un tânăr de 18 ani a fost împuşcat de către un pacificator rus la punctul de control de pe podul de la Vadul lui Vodă.
Tânărul a fost internat la Spitalul de Urgenţă din Chişinău, iar starea lui este deosebit de gravă. Anatol Croitoru, unul dintre localnici, ne-a comunicat că oamenii din zonă sunt speriaţi şi foarte revoltaţi de cele întâmplate, şi că prin acest gest, aşa numiţii pacificatori îşi demonstrează încă odată comportamentul abuziv care confirmă inutilitatea acestor puncte de control.
«Nu e primul caz de agresiune a pacificatorilor împotriva cetăţenilor paşnici. Ne torturează de 20 de ani. Azi ieşim să protestăm, căci deja trag deschis cu armele în noi,» a declarat Croitoru.
El a specificat că la ora 13.00 oamenii se vor aduna la pod ca să protesteze paşnic împotriva agresiunii militare a forţelor ruseşti dislocate în zonă. «Fără aceste puncte de control şi pacificatori înarmaţi ne vom simţi mult mai liberi. Aceste puncte sunt doar o metodă de spălare a banilor care trebuie stopată,» a mai adăugat Anatol Croitoru.
Sursa: ZdG.md

Unde-s mulţi, puterea creşte

2011-12-31T12:15:00.002+02:00

Pe parcursul anului 2011, Platforma civică ACȚIUNEA 2012 a desfășurat manifestări publice de informare și sensibilizare a întregii populații din România și Republica Moldova cu obiectivul de a conștientiza necesitatea realizării unității naționale.
Astfel, peste 300 de mii de afișe, abțibilduri și pliante cu diferitele campanii derulate de Platformă au fost distribuite în cele două state românești, în derularea acestui proces aducându-şi aportul circa o mie de voluntari. Anul 2011 se încheie cu activități de informare desfășurate în toate raioanele Republicii Moldova și județele României. Dintre cele mai notabile campanii amintim “Blocul meu cunoaște adevărul”, “Aici e România”, “Basarabia e România Internațional”, “10 motive pentru Unire”, “Obiectiv Basarabia”, “Adevărata Basarabie” sau “Suntem moldoveni, deci români”.

În 2011, peste 30 de organizații non-guvernamentale și grupuri de inițiativă și-au arătat susținerea față de scopul propus de Platformă: unirea Republicii Moldova cu România. Ele au luat atitudine față de probleme stringente care afectează românismul din Basarabia, cum ar fi cele referitoare la școlile românești din Transnistria, denumirea oficială a limbii de stat a Republicii Moldova sau eliminarea istoriei românilor ca materie obligatorie din programa școlară din Republica Moldova. Figuri publice ale spațiului românesc precum Dan Puric, Eugen Simion, Constantin Tănase, Ion Varta sau Mircea Druc au salutat apariția Acțiunii 2012.

Prin eforturile organizațiilor din Platforma civică Acțiunea 2012, ziua de 31 august (Ziua Limbii române), a fost sărbătorită și în București, simultan cu Chișinău. Tot simultan a fost marcată și ziua de 1 Decembrie, în capitalele Unirii din 1918, Alba Iulia și Chișinău, dar și în alte orașe: Iași, Bălți, Tighina, Nisporeni. Alte evenimente la care au participat voluntarii Platformei au fost flash-moburile care au amintit de anexarea Basarabiei de către Imperiul țarist în 1812, prezența pe malul râului Prut, la 20 de ani de la memorabilele Poduri de flori, comemorarea eroilor români la Cimitirul de Onoare de la Ţiganca, sfințirea primei biserici românești din Bugeac după 60 de ani, la Hagi Curda, inaugurarea crucii Mântuirii Neamului Românesc la Nisporeni, comemorarea soților Ion și Doina Aldea Teodorovici.

Alte proiecte desfășurate pe parcursul anului s-au concretizat sub forma organizării primei ediții a Școlii de cultură și afirmare românească, a dezbaterilor privind posibilitatea reunirii, expoziții foto cu mănăstirile rupestre din Basarabia, proiecții de film, distribuția de cărți noi din colecția Jurnalului Național, în parteneriat cu Institutul Cultural Român, în bibliotecile școlilor și liceelor din raioanele Republicii Moldova, excursii pe ambele maluri ale Prutului, campanii de ajutorare a combatanților războiului de pe Nistru.

Șirul evenimentelor organizate de Platforma civică Acțiunea 2012 va continua și în anul 2012, când vom reuși coagularea cât mai multor forțe creatoare și când se vor pune bazele reale ale unirii celor două state românești.
La mulți ani neamului românesc!

Moş Crăciun există!

2011-12-26T13:41:00.000+02:00

Foto- Tatiana Botnaru

În sfintele sărbători de Crăciun "Galeria Zimbru" împreună cu prietenii săi au fost alături de cei care au nevoie cel mai mult de atenţie, de cei care reprezintă viitorul nostru, de cei pentru care un simplu zâmbet înseamnă mai mult decât banii - copii de la Centrul "Renaşterea" din Nisporeni.

Pentru că copii au fost cuminţi tot anul, băieţii l-au adus la Nisporeni şi pe Moş Crăciun, care cu drag a ascultat poeziile şi cântecele micuţilor, iar ca răsplată le-a împărţit cadouri - jucării, rechizite, dulciuri, echipament sportiv, hăinuţe... Pe lângă acestea copii au participat şi la mai multe concursuri, fapt ce le-a adus în suflet bucurie, iar în ochi sclipirea pe care o poţi vedea doar la ei.

Mulţumim tuturor celor care n-au fost indiferenţi faţă de această acţiune de caritate, în special camarazilor de la "Faptă, Nu Vorbă",Angelei Creţu, lui Roman Ţurcan, conducerii si jucatoarelor clubului sportiv "Femina", şi nu în ultimul rind jucătorilor care ne-au însoţit Iulian Erhan si Eugen Slivca şi administraţiei clubului nostru iubit "Zimbru" Chişinău , cu ajutorul cărora împreuna am organizat aceasta sărbătoare frumoasă.

Sursa: Oastea Fiara

Crăciun Fericit!

2011-12-25T14:37:00.000+02:00

Comemorarea eroilor Revoluţiei la Chișinău (FOTO)

2011-12-22T15:58:00.000+02:00

Românii uitaţi: moldovenii din stânga Nistrului.

2011-12-21T22:11:00.001+02:00

Vă invit să vizionaţi documentarul
Românii uitaţi: moldovenii din stânga Nistrului.
© TVR 2000
Regie: Marian Voicu
Imagine: Radu Vizitiu
Asistent imagine: Dãnuţ Olariu
Editor imagine: Viorel Creangã, Dragoş Brehnescu
Ilustraţie muzicalã Silviu Iuraşcu

Romanism.ro

Gruparea organizată de suporteri ai echipei Zimbru Chișinău, ”Oastea Fiară”, organizează acțiuni de caritate

2011-12-20T17:45:00.000+02:00

Grupul organizat de suporteri ai echipei Zimbru Chişinău “Oastea Fiară” împreună cu prietenii săi, organizează o acţiune de caritate cu ocazia sfintelor sărbători de Crăciun. Cu acest scop,
sâmbăta, pe data de 24.12.2011 între orele 13-00 și 15-00 in fata la stadionul ZIMBRU se vor colecta fonduri materiale pentru Centrul de copii "Renastere" din orașul Nisporeni .

(http://www.primarianisporeni.md/centrucopii)

Orice ajutor este binevenit:

- rechizite şcolare

- cărţi și abecedare

- hăinuţe pentru copii și jucării

- dulciuri, sucuri

- produse alimentare greu alterabile (făină, orez, ulei, paste făinoase etc.)

- decoraţii de Revelion

Acţiunea va avea loc în ziua de Crăciun, pe 25 decembrie curent.

Doritorii pot merge cu noi la casa de copii unde va fi organizat şi un mic spectacol artistic. Deasemenea, oricine e în drept să ne însoţească cu scopul verificării corectitudinii folosirii materialelor donate.

De Crăciun fii mai bun şi nu uita de cei care au nevoie de ajutorul nostru.

Pentru mai multe detalii ne puteți contacta pe nr:
069308663 Alex
http://site.oasteafiara.net/

Podul Inalt 1475 – Cea mai mare infrangere din istoria Islamului

2011-12-17T17:15:00.004+02:00

Romani! Ridicati capetele plecate! Indreptati spinarile incovoiate! Alungati tristetea si lipsa de sperante din aste zile. Nu mai stati timorati si complexati in fata unei Europe care ne datoreaza insasi existenta. Amintiti-va din nou de Marele nostru Stefan. De toti mosii si stramosii care nu au lasat neamul sa piara. Cu sute de ani inainte de Americi, teroristi, CIA-uri, Al- Qaede si atentate regizate, Stefan cel Mare si Sfant administra Islamului cea mai mare infrangere suferita vreodata de vreo armie musulmana din partea unui lider crestin. Nici macar victoriile lui Carol cel Mare, Cid-ul, Skanderbeg sau oricare riga european din istorie nu se pot compara ca importanta politica si dramatism cu baia de sange si noroi in care s-a cufundat cea mai puternica armata a vremii. Nimeni altul decat cel mai bun corp expeditionar al teribilului Mahomed al doilea, avea sa sfarseasca drept ingrasamant pentru ogoarele Vasluiului…

Europa valahilor

Oricat de hazardat le-ar putea parea unora, Europa secolelor XIV si XV a apartinut din punct de vedere militar micilor formatiuni statale romanesti care s-au opus cu succes celei mai mari forte a vremii, temutul Imperiu Otoman. Fara niciun fel de exagerare, putem spune ca daca este sa pastram proportiile cu ceea ce eram acum 500-600 ani, Romania de azi ar trebui sa infranga in lupta armata Statelor Unite, Rusiei sau Chinei... Nu-i asa ca va pufneste rasul? Trecand peste neincrederea si dezamagirea provocate de situatia Romaniei din prezent pe toate planurile, inclusiv militar, trebuie sa ne amintim macar ca eram intr-atat de neclintiti pe vremuri, incat administram infrangeri umilitoare puternicilor lumii. Iar celor care nu sunt inca convinsi de forta si spiritul razboinic al stramosilor nostri, le prezint o scurta comparatie intre proportia de forte intalnita intre "marile" batalii ale Europei Apusene si confruntarile militare ale voievodatelor romanesti.Faimosul Razboi de o suta de ani, bataliile de la Azincourt, Formigny, Castillon sunt confruntari intre osti care numarau maximum 10.000-20.000 de soldati, ultimele chiar mai putin de 5.000...

In faimoasa batalie de la Tannenberg, cand este stopata inaintarea cavalerilor teutoni spre rasarit, s-au confruntat corpuri de armata de 10.000, respectiv 16.000 soldati. Vreti mai mult? Ei bine, in perioada Razboiului celor Doua Roze, efectivele sunt de-a dreptul derizorii, de obicei sub 5.000 de actori angrenati in spectacolul sangeros al Zeului Marte. In celebra batalie de la Rimini din 1469, cand Federico da Urbino infrange armata papala, au murit...100 de oameni si au fost raniti circa 3.000. Si, nu uitati, cronicile contemporane o numesc "batalie cumplita" (Atrox Dimicato)!

Cele mai mari inclestari din aceste secole par a fi luptele intre principii elvetieni si regele Carol cel Curajos. Trupele de soldati implicate in luptele de la Granson si Morat se ridica la un maximum de 20.000 de indivizi. Arta si gandirea militara in Europa apuseana de atunci erau eminamente rudimentare. Se poate vorbi chiar de o decadere, comparativ cu geniul militar-tactic al armatelor Romei care au precedat regatele din regiune. Progresele in domeniu ale Europei de Vest se inregistreaza mult mai tarziu, impulsionate fiind de folosirea tot mai frecventa a armelor de foc si a prafului de pusca in razboaie. In rasaritul Europei, lucrurile stateau cu totul altfel. Taratele si cnezatele rusesti nu reprezentau (inca) o forta militara, regatul polon era tributar manevrelor si conceptelor militare de-a dreptul falimentare de import apusean (merita dat exemplu, impasul polon de la Marienburg si aparitia providentiala a trupelor moldovensti care au intors rezultatul luptei). La fel, nici ungurii nu au stralucit prea mult pe campul de lupta. Bulgarii, sarbii si bizantinii au cazut dupa o darza dar trista rezistenta in fata fortei Semilunei.

Romanul Iancu de Hunedoara lupta ca un leu contra turcilor intre anii anii 1444-1447, dar spre final este infrant de acestia. Intr-un episod putin cunoscut al istoriei nationale, bravul razboinic transilvan organizeaza in anul 1448 o ultima mare campanie care viza cucerirea Salonicului. In acest proiect ambitios, il avea partener pe insusi leul albanezilor, printul Skanderbeg. Din motive inca nestiute, actiunile celor doi conducatori crestini nu sunt bine sincronizate. Rezultatul este dureros. In lupta de la acelasi trist Kossovopolje, Iancu de Hunedoara este infrant dupa o inclestare catastrofala care durase trei zile si trei nopti... Singurii care s-au adaptat cu succes si au pus la punct tactici revolutionare alaturi de manevre eficiente au fost voievodatele romanesti ale Moldovei si Tarii Romanesti. Conduse de voievozi realisti si inspirati precum Mircea cel Batran, Vlad Tepes si marele Stefan, valahii au fost singurii europeni care au tinut la respect hidra otomana. Turcii erau la apogeu. Condusi de cumplitul Mahomed al doilea, supranumit Fatih (Cuceritorul), otomanii cucerisera Bizantul, una dintre cele doua cetati ale crestinatatii, precum si o buna parte a Europei de rasarit. Cum turcii nu detineau o flota militara care sa le permita invazia Apusului prin Mediterana, in drumul ordiilor spre Roma nu mai stateau decat voievodatele romanesti...

Moldova dacilor liberi

In aceeasi perioada, asupra Moldovei pandeau nu numai otomanii, ci si ochii lacomi ai tatarilor din Hoarda de Aur. In anul 1469, o hoarda a tatarilor de pe Volga, condusa de Eminec, nepotul hanului cel mare, porneste o expeditie de jaf in Moldova, atras de prosperitatea economica datorata masurilor luate de Stefan cel Mare. Cruzimea si tupeul nomazilor meritau pedepsite.... Stefan strange in graba o oaste de curteni si razesi din Tara de Sus (actuala Bucovina) si porneste dupa tatari. Acestia au parte de ghinionul vietii lor, cand sunt prinsi in ziua de 20 august langa Lipinti. Macelul este infiorator. Hoarda tatarasca este masacrata, avand mari pierderi in oameni, Eminec insusi este facut prizonier de Stefan. Hanul cel batran de pe Volga, tot nu intelege cu cine are de a face, astfel incat isi permite sa-i trimita lui Stefan o solie manioasa de 100 de oameni (exact cati au murit la batalia din Rimini!). Solie care are tupeul sa-i ceara lui Stefan nu doar eliberarea prizonierilor tatari ci si ...despagubiri pentru pierderile suferite! Inconstienta si nesimtirea cererii sunt pedepsite pe loc. Stefan cel Mare ordona tragerea in teapa a tuturor prizonierilor alaturi de 99 de tatari din solie. Fiul hanului este taiat pe loc in bucati. Supravietuitorului i se taie nasul si urechile si este trimis calare inapoi la Hoarda de Aur sa povesteasca hanului ultimele noutati...

Turcii se dovedesc, la randul lor, la fel de grei de cap... Cuceritorul Bizantului vedea in Moldova principalul obstacol in invadarea Europei. In plus, ocuparea Moldovei permitea turcilor supunerea definitiva a Hoardei de Aur alaturi de consolidarea unei viitoare aliante cu tatarii care i-ar fi ajutat pe otomani pe baza religiei comune. Nu in ultimul rand, sultanul vedea in bogatul voievodat romanesc, o baza de operatiuni militare, un izvor de resurse economice si de luptatori valorosi care puteau fi angajati ca mercenari de partea Semilunei. Precedente mai fusesera (sultanul avea exemplul contingentelor sarbesti si bulgaresti care erau fortate sa lupte de partea turcilor dupa caderea tarilor respective)... Un alt aspect politico-strategic care il deranja la culme pe Mahomed, era incercarea continua a lui Stefan cel Mare de a sustrage Tara Romaneasca de sub autoritatea Portii. Cu peste 150 ani inainte Unirii Viteazului Mihai, geniul militar al lui Stefan incerca de fapt o unitate a tarilor romane. Unitate a carei valoare si importanta regionala fusesera subliniate chiar de sultanul Murad al doilea. Toti acesti factori la care se adauga refuzul marelui domnitor de a inchina tara turcilor sau de a le plati tribut, alimenteaza furia lui Mahomed. El, cuceritorul Constantinopolului nu putea fi refuzat de conducatorul unei tari mici situata la marginea Imperiului cladit prin jaf si sange de generatii de sultani turci.

Vin Turcii!
"In zilele albe ale miezului iernii inaintau multimile negre, zecile de mii de dusmani, ieniceri, spahii si gloata, ca lupii flamanzi " - Nicolae Iorga

Intr-un acces de furie, sultanul decide pe loc ca insolenta lui Stefan sa fie pedepsita cat mai repede posibil, iar Moldova cea rebela sa ajunga pasalac unde sa domneasca legea Profetului si bunul plac al turcilor. In acest scop, Mahomed trimite impotriva moldovenilor cele mai bune osti ale Imperiului. Temutele si incercatele trupe otomane calite in luptele cu durii albanezi ai lui Skanderbeg si comandate de eunucul Soliman Pasa, primesc ordinul sa abandoneze pe moment asediul Krujei pentru a potopi Kara Bogdania (cum numeau turcii Moldova). Nucleului oastei care lupta cu albanezii i se alatura oastea Rumeliei, plus corpul personal de ieniceri de elita al sultanului, la care se adauga un esantion de 12.000 de valahi din Tara Romaneasca trimis de turci sa lupte contra voii lor cu fratii moldoveni.

Vedem, asadar, ca Mahomed al doilea nu a precupetit niciun efort pentru a-l infrange pe Stefan. Conform tuturor izvoarelor vremii scrise la Buda, Cracovia, Constantinopol, Venetia, corpul expeditionar turcesc numara circa 120.000 de razbonici, carora li se adaugau alte zeci de mii de auxiliari. Amenintarea era deosebit de serioasa, Stefan cel Mare, propulsat in rol de unic aparator al intregii crestinatati se vede nevoit sa ceara ajutor militar la curtile Europei. Primeste in schimb... laude si incurajari! In fata unui asemenea colos, Stefan reuseste totusi sa stranga aproape 40.000 de osteni moldavi carora li se adauga un contingent de secui de circa 5.000 de oameni. In calea urgiei musulmane, Stefan cel Mare opune eficienta tactica a parjolirii pamanturilor, retragerii populatiei, otravirii fantanilor, astfel ca invadatorii sa simta coltii demoralizatori ai foamei, setei si molimelor. Soliman Pasa vrea sa termine treaba repede. Strateg iscusit, el isi da seama ca un razboi de uzura nu i-ar aduce decat probleme. Turcul vrea o singura lupta in care sa decida soarta campaniei in favoarea sa. Convins ca armata Semilunii va cauta orice prilej pentru a da inclestarea finala, Stefan ordona retragerea spre Vaslui. Acolo, Maria Sa alege o zona strategica buna, situata intr-un loc unde dealurile care inconjoara lunca Barladului se apropiau intre ele. Cum dealurile erau impadurite, turcii nu puteau sa surprinda oastea Moldovei printr-un atac din flanc.

Apus de...Semiluna

In zorii zilei de 10 ianuarie, avangarda otomana zarea pentru prima data oastea moldoveneasca printre aburii cetosi ai luncii Barladului. Armata dusmana era deja slabita de marsurile lungi peste care se adauga lipsa alimentelor si a odihnei. Natura parca-i ura la randul sau pe turci, deoarece cu cateva zile inainte de batalie, vremea s-a incalzit, in consecinta zapezile incepusera sa se topeasca transformand lunca intr-o mlastina vascoasa in care se putea impotmoli si un soarece. Conform cronicarului turc Kemal Pasa Zade, Stefan a oprit inaintarea turca tragand in acestia cu tunuri, bombarde si sageti. Prinsi in valea inconjurata de paduri, otomanii nu se pot replia sa inconjoare pozitiile moldovenesti din cauza copacilor si a terenului mlastinos. Lupta se transforma intr-un conflict de uzura, din care moldovenii ies avantajati datorita pozitiilor mai bune detinute de voievod. Acelasi Kemal-Zade ne spune ca in fata neputintei strapungerii liniilor moldovensti, Mihaloglu Ali-Bei, o curajoasa capetenie otomana a organizat un "buluc" compus din ieniceri de elita "pentru al caror suflet batalia era o placere", si s-a avantat in fruntea lor asupra moldovenilor.

Manevra albanezului turcit pare sa reuseasca pe moment, ienicerii patrunzand in randurile moldovenilor. Lupta se transforma intr-o inclestare cumplita. Cum orice batalie are un moment critic, un punct de rascruce in care totul se poate rasturna, acesta este momentul maxim al luptei de la Podul inalt. Constient de acest lucru, sesizabil doar de strategii de geniu ai istoriei, Stefan cel Mare pregateste atacul final dublat de un siretlic eficient. Pentru a-i deruta si mai rau pe turci, Maria Sa odona ca satenii plasati pe dealurile din fata sa faca un zgomot cat mai mare din trambite, tobe si buciume. Turcii musca momeala crezand ca vor fi atacati din flancul stang, se regrupeaza si se pregatesc de aparare. Atunci, Stefan cu grosul armatei cade ca un fulger in spatele turcilor retezandu-le orice eventuala retragere. Furia moldovenilor nu cunoaste margini, masacrarea invadatorilor continua cu frenezie. Totul se transforma incet, incet intr-o masa amorfa in care urmasii dacilor liberi dezlantuie asupra Semilunii un adevarat Armagheddon mobil faurit din ghioage, securi, coase, palose si lanci. Mandria sultanului, crema trupelor sale de ieniceri scoliti in academii militare sa devina asi ai iataganului, este zdrobita fara drept de replica.

Pierderile sunt uriase. Nicaieri vreo armata musulmana nu mai fusese decimata in asemenea hal. Chiar cronicile turce afirma ca atunci au fost taiati 40.000 de vajnici ieniceri si spahii, o suma enorma pentru oamenii acelor timpuri. Socul psihologic s-a transmis intr-o clipita. Vazand ce soarta cruda-i macina pe cei mai buni razboinici ai armatei, restul soldatilor turci intra in panica si fug dezordonat. Incercarile lui Soliman de a organiza o rezistenta sunt sortite esecului. Nimeni nu mai asculta de nimeni. "Niciodata o oaste turceasca n-a mai suferit o astfel de infangere", bocea intr-o cronica mama sultanului Mahomed Fatih. In timp ce cronicarul polonez, Jan Duglozs, contemporan cu marele Stefan, scrie la randul sau: "Foarte putini turci si-au putut gasi mantuirea prin fuga, caci, multi s-au inecat in apa Siretului, chiar si aceia care au scapat si au ajuns pana la Dunare, au fost ucisi acolo de moldoveni care aveau cai mai iuti, sau au fost inecati". Cronica lui Kemal-Pasa-Zade este inca mai sumbra, turcul scriind despre trista soarta a turcilor dupa incheierea bataliei. Aflam asadar, ca otomanii au pierdut un numar de 40 de stindarde de lupta, un numar record in istoria Turciei. Stefan cel Mare a tras in teapa toti prizonierii turci, in afara de cateva pasale. Pentru a scapa de numarul imens de cadavre turcesti care, daca s-ar fi descompus odata cu venirea primaverii, ar fi dezlantuit molime asupra Moldovei, domnitorul ordona stangerea hoiturilor otomane in movile dupa care li s-a dat foc...

Victoria zdrobitoare are reverberatii in intreaga lume. Cei mai fericit sunt crestinii sarbi, bulgari, greci si armeni care gemeau sub asuprirea turcilor. Stefan primeste laude si aprecieri din Persia pana la Papa Sixtus al IV-lea care trece peste deosebirile de rit religios si il numeste "Atletul lui Christos". Cronicile se intrec intre ele in laude si multumiri la adresa domnitorului. Asa ne a fost dat si noua, romanilor, sa scriem o pagina importanta din Istoria Lumii si Europei!

De la www.descopera.ro

Povestea aurului românesc

2011-12-15T22:16:00.002+02:00

Puţini români ştiu că ţara lor a avut şi încă are unele dintre cele mai mari rezerve de minereuri aurifere între toate ţările lumii. De la împăraţi persani şi romani, la împăraţi habsburgi, de la lideri comunişti până la proiecte miniere moderne dezvoltate de companii internaţionale, saga metalului galben pare a fi departe de sfârşit.

Istorie în colb de aur

Istoria căutării şi prelucrării aurului în spaţiul carpato-danubiano-pontic este una deosebit de veche - preistorică.

Pe baza mai multor studii detaliate, se poate afirma că exploatarea aurului din zăcămintele de la Roşia Montană, Căraci şi Câinel, a început încă din timpuri preistorice.

Între popoarele antice, primii care au fost atraşi ca un magnet de aurul dacilor nu au fost romanii, aşa cum se crede în mod obişnuit, ci primele triburi de greci, care, în migraţia lor spre teritoriul de astăzi al Greciei, au trecut prin Munţii Apuseni, unde au jefuit zăcămintele de aur local, din care şi-au făurit monede. Unele studii istorico-lingvistice au sugerat chiar că termenul vechi grecesc pentru aur - khrūsos - ar veni de la numele Crişurilor, râurile noastre care străbat ţinuturile aurifere. Alte cercetări susţin că primele monede de aur greceşti conţineau acelaşi tip de aur cu cel extras şi astăzi din Apuseni.

Pe lista invadatorilor ahtiaţi după aurul din Apuseni au urmat, la rând, străvechii perşi. Herodotus, Părintele Istoriei, relata în scrierile sale cumm împăratul Darius, fiul lui Hystaspes, stăpânitor al tuturor perşilor, a pornit război împotriva triburilor dacice ale agatârşilor, care locuiau în Munţii Apuseni, îndeosebi pe malurile Mureşului de astăzi, pentru a-i jefui de aur, fiindcă această ramură a daco-geţilor se desfăta în podoabe de aur.

Faima minelor de aur ale Daciei a străbătut, astfel, Antichitatea până în epoca dominată de prezenţa Imperiului Roman. În lumea antică, aurul era adevăratul motor care grăbea căderea unei civilizaţii sau dezvoltarea alteia. Primele încercări de cucerire a minelor aurifere ale dacilor au apărut încă din perioada împăratului Domiţian. Dar cucerirea a fost desăvîrşită de Traian.

Acesta din urmă era ambiţiosul fiu al unui comandant de legiune de origine hispanică (celtiber). Ajuns, în cele din urmă, împărat, datorita calităţilor sale militare, Traian moşteneste o Romă sărăcită de cheltuielile fără măsură ale lui Domiţian şi ai cărei cetăţeni erau înglodaţi în datorii. Veştile despre aurul din munţii dacilor nu mai reprezentau de multă vreme o noutate. Pentru Imperiul Roman, ajuns aproape de apogeul politicii sale expansioniste, cucerirea Daciei şi instalarea legiunilor în munţii săi ar fi reprezentat un fapt de maxim interes strategic. Aceasta deoarece, pe lângă jefuirea strămoşilor noştri de aurul şi argintul strânse în generaţii, Roma ar fi stabilit astfel, la graniţa de răsărit, un avanpost important împotriva atacurilor venite din partea dacilor liberi aliaţi cu popoarele iraniene precum sarmaţii, sciţii si roxolanii, după cum avea să o demonstreze mai târziu Istoria. După celebra trădare a lui Bicilis, despre care unele surse istorice spun că era un scrib grec care făcea parte dintre apropiaţii regelui Decebal, şi nu o căpetenie dacă trădătoare, spre Roma urmau să mărşăluiască mii de care încărcate cu peste 160 de tone de aur pur şi 300 tone de argint!

În cei 166 ani de ocupare romană a Apusenilor, mineritul local al aurului s-a dezvoltat prin noi metode tehnologice de extragere şi prelucrare a preţiosului metal.

Există date istorice care dezvăluie faptul că, pe întreaga perioadă a ocupaţiei romane, nu mai puţin de 500 tone de aur şi 950 tone de argint au părăsit Dacia pentru a consolida economic Imperiul Roman.

În acest scop, romanii au adus în zonă coloni de origine traco-iliră, specializaţi în prelucrarea aurului. Minele erau conduse de un funcţionar numit chiar de împărat, denumit Procurator Aurarium, a cărui reşedinţă era în Zlatna.

Mai târziu, ungurii, turcii, austriecii şi ruşii au fost exploatatori şi jefuitori ai aurului din zăcămintele noastre.

Puţini români ştiu că oraşe pe care astăzi le admiră cu un sentiment de frustrare şi invidie, oraşe precum Budapesta, Viena, Roma, Istambul, Sankt Petersburg şi Moscova, au fost construite, în măsură mai mică sau mai mare, şi cu aur extras din zăcămintele noastre. După exploatarea zăcămintelor de către romani, a urmat o perioadă de pauză de circa 1.000 de ani, după care regii maghiari, urmaţi de imperialii austrieci de origine habsburgică, au reluat jefuirea aurului din Apuseni şi Maramureş. Conform unor documente istorice, într-un interval de doar 64 de ani, austriecii au scos din Transilvania o cantitate de 10 tone de aur.

Misterele aurului românesc

Orice geolog cu experienţă în domeniu ne va spune că zăcămintele aurifere apar sub două forme principale: aurul de filon şi cel aluvionar. Iniţial, toate zăcămintele s-au format în straturile de pământ şi rocă, fiind dispuse în filoane. În urma procesului natural de eroziune, determinat de apa ploilor, care desprindea mici fragmente de aur şi le transporta în pâraie şi alte cursuri de apă, apărea aşa-numitul aur aluvionar. Dacii au exploatat, în prima fază, aurul aluvionar, cu ajutorul blănurilor de oaie puse de-a curmezişul râurilor. Miţele de lână ale blănurilor aveau proprietatea de a reţine micile fragmente de aur, mai grele, lăsând să treacă majoritatea celorlalte impurităţi aduse de apă.

Conform informaţiilor publicate de dr. Bogdan Constantinescu, fizician şi cercetător ştiinţific principal al Institutului de Fizică şi Inginerie Nucleară "Horia Hulubei" din Bucureşti, aurul actual din Transilvania se găseşte aliat cu mult argint, până la 20% din compoziţie, fapt care-i conferă o culoare deschisă. Există, de asemenea, un obiect de aur dintr-un mormânt egiptean descoperit la Abydos, vechi de peste 4.000 de ani. Obiectul este compus din aur de culoare roşiatică, combinat cu telur şi stibiu. Telurul a fost descoperit într-un mineral din ţara noastră, fiind separat, pentru prima dată în lume, în anul 1782, din compuşii auriferi de la Săcărămb.

Am fost o ţară foarte bogată în aur, iar aurul aluvionar, de râu, se găsea în cantităţi importante în aproape toate râurile, până în perioada medievală târzie. Credeţi sau nu, dar majoritatea râurilor noastre erau, în trecut, aurifere. Argeşul, Dâmboviţa. Oltul, Siretul , Buzăul şi toate râurile din Ardeal şi Moldova aduceau cantităţi mari de aur. Dimitrie Cantemir relatează, în "Descriptio Moldaviae", despre comunităţile de ţigani care erau lăsate de voievozi să culeagă, pur şi simplu, aurul din râuri, cu condiţia ca aceştia să-i plătească în fiecare an soţiei domnitorului o dare de 5 ocale de aur (adica 5 kilograme de aur). Un călător italian prin Moldova acelor vremuri relatează despre şatre de ţigani aurari care erau obligate să plătească o dare de 15 ocale de aur, ceea ce ne face să credem că unele cursuri de apă conţineau cantitaţi mai mari de aur decît celelalte.

Cadrilaterul de Aur

Astăzi, majoritatea rezervelor naţionale de aur sunt cantonate în Munţii Metaliferi (nume deloc întâmplător pentru aceşti munţi situaţi în sudul Apusenilor), în cadrul aşa-numitului Cadrilater de Aur, o suprafaţă de aproximativ 500 kilomteri pătraţi, încadrată între localităţile Săcărâmb, Căraci, Zlatna şi Baia de Arieş.

Maximul de extracţie auriferă din acest perimetru a fost atins în perioada Imperiului Austro-Ungar. Îndeosebi în intervalul de timp cuprins între sfârşitul secolului al XVIII-lea şi anul 1918, când Ardealul a revenit unde-i era locul, adică la patria-mamă, se estimează că de aici s-a exploatat o cantitate record de aur, în ciuda mijloacelor tehnice rudimentare.

Mineritul de adâncime se practica îndeosebi în raza localităţilor Săcărâmb, Crăciuneşti, Câinel, Ruda-Bran, Căraci, Baia de Criş, Ţebea, Almaşul Mare, Zlatna, Roşia Montană, Vulcoi Corabia şi Baia de Arieş. Mineritul se făcea doar prin forţa braţelor, minereurile bogate în aur fiind desprinse cu târnăcoape din măruntaiele muntelui şi încărcate în coşuri de răchită aşezate pe catâri. Minereul era mărunţit în celebrele şteampuri cu apă, după care era colectat pe ţesături din lână sau blănuri de oaie, ca pe vremea dacilor.

Exploatarea industrializată a ceea ce mai rămas din rezervele de aur ale Apusenilor a luat proporţii în perioada regimului comunist. Nicolae Ceauşescu a dat un ordin strict de extragere a unor cantităţi cât mai mari de aur; dacă în perioada interbelică se extrăgeau doar 2 tone de aur anual, Ceauşescu a ordonat extragerea a 4 tone pe an, deşi cheltuielile finale erau de zeci de ori mai mari decît valoarea pe piaţă a aurului la acea vreme.

Revenind în prezent, la situaţia rezervelor de aur rămase în Apuseni, Maramureş sau Banat, descoperim o întreagă industrie internaţională de exploatare a aurului care se îndreaptă cu paşi mărunţi, dar perseverenţi, spre Munţii Apuseni şi care ar putea transforma România in cel mai mare producător de aur european."

De la www.descopera.ro

Obiectiv: Basarabia

2011-12-13T14:23:00.002+02:00

După finalizarea manifestațiilor din sfânta zi de 1 Decembrie, Platforma Civică Acțiunea 2012 lansează o nouă campanie menită să apropie populația de pe cele două maluri ale Prutului.
Dacă campania “Unirea în zece motive” s-a adresat populației din Republica Moldova, “Obiectiv: Basarabia” vine în întâmpinarea nevoii de informare a populației din România, cu precădere din orașele mici și din mediul rural.
În luna decembrie vor fi distribuite pliante în majoritatea județelor din România cu argumente pentru care Basarabia trebuie să revină la Țară.
Mai jos aveți textul pliantului și imaginea .jpg, vă invităm să promovați mesajele din el în discuțiile cu toți cei din dreapta Prutului.

1. Basarabia este parte a spaţiului locuit dintotdeauna de români. Circa 3 milioane de români din Republica Moldova sunt separaţi de noi, ca urmare a ocupaţiei sovietice. Această nedreptate trebuie reparată.
2. Multe dintre urmele lui Ştefan cel Mare pot fi găsite peste Prut, în cetăţi şi mănăstiri, dovezi ale identităţii neamului nostru.
3. Sute de mii de ostaşi români şi-au dat viaţa pentru unitatea, libertatea şi integritatea spaţiului românesc. A ascunde această realitate ar însemna să ne minţim pe noi înşine
4. Pentru simplul fapt că erau români şi pentru că şi-au dorit să rămână ai României, basarabenii au fost deportaţi, înfometaţi, închişi, torturaţi, ucişi, o treime din populaţia Basarabiei fiind exterminată de Stalin. În pofida acestui fapt, dorinţa de reunire cu Patria-Mamă a rămas în minţile şi inimile multora dintre basarabeni.
5. Zecile de mii de tineri curajoşi care au scandat lozinci pentru unire şi au arborat tricolorul românesc în aprilie 2009, la Chişinău, reprezintă o generaţie care nu mai tolerează să-i fie călcată în picioare identitatea românească.
6. Realizarea unificării celor două state româneşti va însemna restaurarea unităţii de limbă, etnie, religie, cultură.
7. Numeroase personalităţi culturale, ştiinţifice şi politice ale României sunt originare din Basarabia: scriitorii Alecu Russo, Bogdan Petriceicu Haşdeu, Alexei Mateevici, Constantin Stere, Paul Goma, Grigore Vieru, Adrian Păunescu, mareşalul Alexandru Averescu, lingvistul Eugen Coşeriu, actorii Colea Răutu, Iurie Darie, Stela Popescu şi mulţi alţii;
8. O Românie reîntregită ar fi mai diversă socio-cultural prin contactul cu mai multe comunităţi etnice. În acelaşi timp, partidele politice menţinute pe criterii etnice şi-ar pierde din influenţă, procentul minorităţii maghiare scăzând considerabil, iar a celei ruse nedepăşind 1% din totalul populaţiei de 25 milioane de locuitori.
9. Oamenii de stiinţă susţin că mărimea populaţiei şi a teritoriului sunt cele mai importante caracteristici care influenţează potenţialul unei ţări pe termen lung. Prin unificarea cu Republica Moldova, România ar câştiga la capitole precum forţa de muncă, investiţii, industrie textilă şi alimentară, suprafaţă agricolă şi potenţialul turistic.
10. Un stat mai mare este unul mai puternic din punct de vedere politic şi economic. După unificare, importanţa României pe plan european şi mondial ar creşte substanţial.
Este anul 2011 şi e timpul să reintrăm în normal.

Primul pas: ceea ce ne-a fost luat în mod nedrept să revină acasă prin unirea Republicii Moldova cu România.

Este datoria noastră morală să facem presiuni asupra clasei politice de la București. Este timpul ca NOI să cerem să se facă dreptate, altfel lucrurile nu se vor schimba niciodată.

BASARABIA e ROMÂNIA!
—————————————————————–
Cei care pot să ajute la distribuția pliantelor sunt rugați să o facă contactând Platforma civică Acțiunea 2012.

Ka0ss ( Cod 264 )

2011-12-12T19:37:00.005+02:00

Ka0ss ( Cod 264) . Concertul " 2 ani HipHop.MD " la Club Albion.

Poeta Leonida Lari a murit.

2011-12-11T22:41:00.001+02:00

Poeta Leonida Lari a murit in aceasta dimineata, rapusa de cancer, in locuinta sa din Chisinau. Alaturi i-au fost prietenii si familia, care spun ca poeta a luptat cu boala in ultimii 5 ani.

Ultima dorinta i-a fost sa fie inmormantata cu celebra sa bentita, pe care o purta la marile adunari nationale, cand lupta pentru independenta Moldovei si revenirea la alfabetul latin. Leonida Lari se stabilise de mai multi ani impreuna cu sotul sau la Bucuresti. In aceasta vara insa ea a revenit pentru scurt timp in Moldova, unde acum o luna a murit mama sa.
Familia spune ca Leonida Lari a aflat ca este bolnava de cancer acum mai bine de 5 ani. In urma unor tratamente chinuitoare starea ei s-a ameliorat, insa nu pentru mult timp. A lasat in urma sa un sot indurerat si trei fiice, dintre care doua se afla peste hotare. Vestea despre moartea poetei i-a cutremurat si pe cei alaturi de care Leonida Lari organiza candva seri literare.
Apropiatii Leonidei Lari spun ca inainte de moarte, poeta a rugat sa fie inmormantata cu celebra sa bentita. Leonida Lari, pe numele real Liuba Tuchilatu, a luptat la sfarsitul anilor 80 pentru independenta Republicii Moldova, pentru revenirea la alfabetul latin si pentru declararea limbii romane drept limba de stat.
De asemenea, poeta a optat intotdeauna pentru unirea cu Romania. Leonida Lari a fost timp de trei ani deputat in Sovietul Suprem al Uniunii Sovietice, iar din 92 s-a stabilit la Bucuresti, unde a fost deputat in parlamentul Romaniei. Pentru poeziile sale ea a primit de-a lungul anilor numeroase premii. Sicriul va fi expus maine la biserica Sfanta Teodora de la Sihla din Chisinau, iar marti poeta va fi inmormantata.

Scriitoarea Leonida Lari si-a pus sufletul pe versuri, lasand in urma sa si un "Testament":"Ei, cei mai puri, au fost cei mai blamati,Ei, cei raniti, cîntat-au chiar si rana,Ah, de-am sa mor, va rog sa ma-ngropatiSub un stejar, din dor, la Capriana."

www.protv.md

PSD împotriva DRP pentru că susţine identitatea românească şi etnicii români din Basarabia...

2011-12-10T16:54:00.001+02:00

Deputatul PSD, Cristian Rizea, a cerut, ieri, într-o conferinţă de presă, demisia Secretarului de stat pentru românii de pretutindeni, Eugen Tomac, pentru că susţine identitatea românească şi etnicii români din Basarabia.

Deputatul PSD, Cristian Rizea a fost deranjat, probabil, de faptul că Departamentul pentru Românii de Pretutindeni a sprijinit în acest an românii din Basarabia mai mult decât românii din Italia şi Spania. Deputatul PSD susţine că în Italia şi Spania există mai mulţi români decât în Basarabia, afirmaţie total eronată, cauzată, probabil, de lacunele adânci ale PSD-istului Rizea în materie de istorie a românilor.

Este regretabil faptul că presedintele PSD Diaspora, Cristian Rizea, nu face diferenţa dintre diaspora şi românii din jurul graniţelor. Acesta se pare că nu realizează că românii din Basarabia, Bucovina de nord, Valea Timocului şi Banatul sârbesc se confruntă cu probleme diametral opuse faţă de românii plecaţi în afara României.

Dacă deputatul PSD, Cristian Rizea nu cunoaşte, îi aducem la cunoştinţă faptul că românii din Basarabia, sudul Basarabiei şi nordul Bucovinei nu se află din voinţa lor în afara graniţelor României. Ei nu au plecat din propria iniţiativă în alt stat, aşa cum se întâmplă în cazul românilor din diaspora. Aceşti români care trăiesc în partea stângă a Prutului au reuşit să reziste deportărilor în masă, foametei organizate şi persecutărilor continue ale regimului bolşevic şi ale imperiului sovietic. Pe această cale, îl informăm că în zonele sus menţionate trăiesc peste 4 milioane de etnici români.

Mai mult, preşedintele PSD Diaspora, Cristian Rizea, identifică susţinerea identităţii româneşti şi a etnicilor români din Basarabia cu "interese particulare, ilicite şi aruncarea banilor contribuabililor români".

Sursa: www.basarabeni.ro

(video) Rușii îl fac praf pe liderul de la Tiraspol: FILM despre proprietățile de milioane ale clanului Smirnov

2011-12-10T00:55:00.001+02:00

Federația Rusă a luat în serios "cazul Smirnov" și nu contenește să lanseze acuzații pe toate căile posibile. După ce au deschis un dosar penal pe numele fiului liderului de la Tiraspol, postul NTV a realizat și un documentar despre familia care conduce regiunea transnistreană.Asta deși până nu demult Moscova nu a observat ilegalitățile din stânga Nistrului. Ieri, televiziunea NTV a arătat imagini cu proprietățile de milioane de dolari ale lui Oleg Smirnov în Capitala rusă și a vorbit despre încălcările sesizate.

Totodată, postul tv a povestit cum a făcut Smirnov bani de-a lungul anilor, cum a privatizat instituțiile de stat, dar și despre omorurile la comandă din regiune și inexistența presei libere.

Postul de televiziune spune că Smirnov ar fi furat 15% din ajutorul umanitar acordat de Federație Rusă regiunii transnistrene. “În 2006, 1,5 miliarde de ruble au fost transferate către “Gazprombank”, instituția care la acea etapă în regiune juca rolul băncii naționale”, reamintește NTV într-o emisiune dedicată în întregime clanului Smirnov. “Ancheta a stabilit că în loc să fie oferite compensații pensionarilor, toate aceste fonduri sub formă de credite au fost acordate băncii din Tiraspol “Gazprombank”. Din acești bani circa 160 de milioane de ruble au fost furate”, declară reprezentantul Comitetului de anchetă al Federației Ruse, Vladimir Markin.

“Președintele băncii “Gazprombank” în 2006 a fost nora lui Igor Smirnov, Marina Smirnova. Aceasta transfera în off-shorurile din Cipru 15% din suma ajutorului umanitar rus. Banii au fost spălați prin trei companii înregistrate pe adresa unde se află oficiul Reprezentanței Transnistriei în Federația Rusă,” consideră autorii reportajului.

Jurnaliștii nu au trecut cu vederea averea clanului Smirnov din Rusia. Potrivit acestora, “prețul casei cumpărate de Oleg Smirnov într-o localitate de elită din regiunea Moscovei se ridică la cel puțin zece milioane de dolari. Potrivit fostului comandant al rmn, Mihail Bergman, deși casa era înregistrată pe numele fiului, aceasta aparținea lui Igor Smirnov. Oleg Smirnov mai are câteva apartamente în cele mai prestigioase cartiere ale Moscovei”. “Oamenii fug din Transnistria. În perioada cât Igor Smirnov a fost la conducere populația a scăzut cu o treime. În timp, o regiune bogată a devenit “o gaură neagră”, deși Federația Rusă a transferat bani pentru menținerea republicii nerecunoscute”, constată jurnaliștii de la NTV.

Dacă anterior Smirnov aclama lozincile despre unirea cu Rusia, acum acesta declară că cea mai mare valoare a republicii este independența și mai cu seamă independența față de Rusia. Această concluzie vine în contextul declarațiilor lui Smirnov potrivit cărora Transnistria s-ar putea uni cu Ucraina.

Potrivit reportajului, în prezent Oleg și Marina Smirnov se ascund de organele de anchetă în Cipru. Un alt fecior al lui Igor Smirnov, Victor, se află în Franța și doar tatăl încearcă să se mențină la putere. Potrivit autorităților ruse, există o mare probabilitate ca liderul actual de la Tiraspol să fie cercetat în calitate de inculpat pe unul din dosarele penale deschise pe numele fiului său. “Smirnov nu poate să renunțe la putere, deoarece dacă o va face, toată familia lui va ajunge după gratii”, declară Bergman.

UNIMEDIA precizează că după ce Smirnov a anunțat că va candida pentru al cincilea mandat, Moscova a declarat deschis că acest pas este o greșeală și a continuat să-și promoveze activ candidatul - președintele Sovietului Suprem, Anatolii Kaminski. Posturile tv din Rusia au început să acorde o mai mare atenție situației din Transnistria, difuzând materiale critice și compromițătoare la adresa actualului lider al regiunii. Asta după ce procurorii ruși au deschis și un dosar penal pe numele fiului lui Smirnov, acuzându-l că ar fi furat cca 160 de milioane de ruble rusești din ajutorul umanitar, acordat de-a lungul anilor de către Rusia. Potrivit unor sondaje, anume acuzațiile Moscovei au influențat negativ asupra imaginii și ratingului lui Smirnov, acesta cedând contracandidatului său, Anatolii Kaminski. Așa-numitele alegeri prezidențiale din stânga Nistrului vor avea loc la 11 decembrie curent.

ora: 07:39, 09 dec 2011

11855

(video) Rușii îl fac praf pe liderul de la Tiraspol: FILM despre proprietățile de milioane ale clanului Smirnov

Colaj: UNIMEDIA

Institutul Cultural Român „Mihai Eminescu” la Chișinău vă invită la Concertul de Crăciun

2011-12-09T23:51:00.001+02:00

Institutul Cultural Român „Mihai Eminescu” la Chișinău vă invită la Concertul de Crăciun cu Cântări de la Nașterea Domnului și Colinde Vechi în interpretarea Grupului Stavropoleos. Evenimentul va avea loc la Sala cu Orgă pe data de 11 decembrie 2011 la ora 18.00. Intrarea este liberă.

Grupul a luat fiinţă în anul 1993, prin grija părintelui ierom. Iustin Marchiş, în prezent preot duhovnic la Mănăstirea Stavropoleos din Bucureşti, dar și cu îndemnul renumitului pictor Paul Gherasim. Este format din clerici, teologi, studenţi preocupaţi şi dornici de a reînvia muzica românească de tradiţie bizantină.
Grupul este condus de arhid. lect. univ. dr. Gabriel Constantin Oprea, slujitor la Mănăstirea Stavropoleos şi cadru didactic la Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti, Facultatea de Compoziţie–Muzicologie–Pedagogie muzicală, Secţia Muzică Religioasă Bizantină.

1 decembrie or. Nisporeni

2011-12-04T14:31:00.000+02:00

De 1 decembrie, la Liceul Teoretic " Boris Cazacu" din Nisporeni a fost jucată Hora Unirii. De asemenea a fost dusă și o campanie de informare a liceenilor despre importanța acestei zile.

L. T. " Boris Cazacu" :

L.T. " Ștefan cel Mare" :

1 decembrie. Liceul Teoretic "Alexandru cel Bun” or. Tighina

2011-12-03T14:09:00.001+02:00

1 Decembrie 2011 la Chișinău

2011-12-03T00:17:00.001+02:00

Grupurile Spirit Românesc, Deşteptarea și Faptă nu Vorbă, membre componente ale Platformei Civice Acţiunea 2012, au organizat la Chișinău o manifestație cu ocazia zilei de 1 decembrie, Ziua Națională a României.
Video:

Jurământ în fața Ambasadei României:

Mai multe pe blogul lui InConstantin.
Poze:

Mai multe pe blogul lui Andrei Moraru.
Reflectarea evenimentului în presă: ProTV, JurnalTV, Moldova 1, Publika, EuroTV, Arena, Vocea Basarabiei, Unimedia, Jurnal.md, Romanian Global News, Ziua Veche, Union

De ziua ROMÂNILOR de pretutindeni...

2011-11-30T21:27:00.001+02:00

Prima zi de iarnă,însă nu una obişnuită...Într-o zi ca asta (poate în condiţii mult mai vitrege ca acum) ,anul 1918, s-a realizat visul de veacuri al românilor...smulgerea tuturor teritoriilor înstrăinate şi formarea României Mari.

Mulţi au vrut să împiedice acest lucru,însă s-au lovit de hotărârea şi bărbăţia românului.Nimic nu a putut să curme acest măreţ eveniment,în umbra TRICOLORULUI şi a CRUCII au mers până la capăt pentru a adcue în prim-plan idealul românesc-UNITATEA NAŢIONALĂ.

Mereu am fost călcaţi în picioare de hoardele barbare ce apărea parcă din pământ,scăpam de turci,veneau moscalii,se calmau şi ăştia apar la orizont ungurii,părea că nu se mai termină aceste torturi infernale la care era supus neamul românesc,când a venit MÂNTUIREA...măcar pentru 22 de ani au avut ocazia să trăiască împreună toţi,la aceeaşi masă...ÎN SÂNUL ROMÂNIEI MARI...
Pe 1 decembrie 2011,de ziua tuturor românilor, să retrăim acele momente de glorie,să le facem cunoscute celor mai puţin informaţi,să facem cunoscut tuturor acel SPIRIT ROMÂNESC ce ne-a salvat în atâtea situaţii dificile...

Mâine,se vor aduna la Chişinău toţi cei ce trăiesc şi SIMT româneşte.Tu,ce vei face?Vei sta închis între patru pereţi,bântuit de aceeaşi rutină,vei petrece ore în şir butonând la telefonul mobil sau tastatura calculatorului,nu vei fi alături de noi dând vina prosteşte ori pe vremea de afară,ori îţi vei exprima totalul dezinteres faţă de măreţul eveniment.Nu fi confuz"!Implică-te!Nu aştepta ca cineva să vină să-ţi aducă schimbarea...SCHIMBAREA EŞTI TU! Şi nu uita ,că acei EROI au luptat pentru tine,acum e rândul tău să continui lupta.Lasă pentru o zi nepăsarea şi vino cu soluţii pentru a readuce SPERANŢA în sufletul românilor basarabeni...speranţa că într-o zi vom sta din nou la aceeaşi masă,că vom trece peste toate piedicile puse de politicieni ingraţi,mancurţi cu şatra lor de inculţi...
Mâine e ziua mea,a ta ,când e?

Articol de Maxim Ion

1 Decembrie 2011 la Chișinău

2011-11-30T16:35:00.001+02:00

Grupurile Spirit Românesc, Deşteptarea și Faptă nu Vorbă, membre componente ale Platformei Civice Acţiunea 2012, vor organiza o manifestație cu ocazia zilei de 1 decembrie, Ziua Națională a României, de la ora 16.00, având ca punct de plecare scuarul Academiei de Știință a Moldovei (bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt, numărul 1).

Sărbătoarea va avea forma unui marș pe bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt până la ambasada României de pe strada București, numărul 66/1, unde e pregătit un moment de imagine: jurământ rostit față de Patrie, urmat de intonarea imnului Deșteaptă-te Române.

După manifestație, doritorii pot merge în concertul de lansare a Radio România Chișinău din Piața Marii Adunări Naționale (cu începere de la ora 18.00) unde vor cânta trupe şi solişti din Republica Moldova şi din România: Busuioc moldovenesc şi Laura Lavric, Noroc, Gândul mâţei, FurioSnails, Big Band-ul Radio împreună cu Ozana Barabancea şi Berti Barbera, Taxi, Direcţia 5..

Rugăm toți participanții să aducă cu ei drapele tricolore.

Traseul marșului:

Promo:

Portretul tânărului revoluţionar. de la (Faptă nu Vorbă).

2011-11-28T13:35:00.001+02:00

10 Decembrie Concert HipHop.md 2 Ani Club Albion Pret 34 lei

2011-11-27T19:36:00.001+02:00

Faptă nu Vorba sustine HipHop.md

Pe 10 decembrie va avea loc cel mai asteptat si dorit concert al anului, ce are loc cu ocazia aniversarii site-ul www.HipHop.md ce implineste 2 Ani. Evenimentul v-a avea loc in Club Albion, ora 20:00. Pretul biletului este doar de 34 de lei.

Invitati Speciali:

Ceilalti (Suceava Romania)
Invitati MD:

Dj Bushea

Guz
Smoova
Party-Fon
DNS
Glontzu
Aik & Berg
Vigi
Zorg
Gratima
Smoova
Swoad
Acelasi"Eu(Sili)
Poetu'Pervers
Apocalipsa
3DRap
C-264
Stix & Kroll
Nota Bene
Sleepy
Macros
Mishely
Kipa & Babai
Clan'Destin

Pe scena vor evolua 23 de nume (40 de MC's).

Parteneri:

Kiss Fm

Muligambia.com

AllFun.md

Timpit.com

Jurnal Tv

GazdaRecords

Ivan-Guz.com

Biletele le puteti procura contactind numerele de telefon: 069414278 079328829 079613815

PS: Procurati bilete din timp anul trecut lumea a ramas fara bilete!!! ;)