Putin reface URSS şi Imperiul Rus

Foarte multă lume - filozofi, istorici, sociologi, politologi, scriitori ş.a. - s-a întrebat pe parcursul ultimelor secole, se mai întreabă şi astăzi ce fel de ţară e această Rusie care, având un teritoriu uriaş şi atâtea bogăţii, este o ţară săracă, o sursă de instabilitate şi de insecuritate pentru ţările şi popoarele din jurul ei. 


Pe întreg parcursul existenţei sale, Rusia a ocupat şi a asimilat (pe unele până la dispariţie totală) zeci de popoare mici şi mari, începând cu etniile nordice sau caucaziene şi terminând cu ţări şi state ca Finlanda, Polonia, Ţările Baltice, Moldova de la est de Prut. Există o certitudine deja asupra faptului că ruşii sunt mai preocupaţi de ceea ce se întâmplă în jurul lor decât de ceea ce se întâmplă la ei acasă, ei nu-şi consumă energiile şi talentul pentru a trăi mai bine şi mai civilizat prin a-şi face ţara lor mai bogată. Ruşii sunt interesaţi, de secole, de ideea de a ocupa teritorii străine, a asimila popoare şi a le învăţa cum să trăiască... 

FOTO: Victimele deportărilor, comemorate la Chișinău

 Acum 63 de ani, peste 11 mii de familii au fost deportate în Siberia şi Kazahstan. 

Primul val de deportări a avut loc în iunie 1941, când aproximativ cinci mii de familii au fost trimise în lagărele sovietice de muncă forţată, cunoscute sub numele de Gulag. 

În noaptea de 5 spre 6 iulie 1949, au fost deportate alte peste 11 mii de familii. 

Ultimul val de deportări a avut loc în aprilie 1951, când au fost represate aproximativ 2.500 de persoane. Deportările au fost organizate de Biroul politic al Comitetului Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice.

„Trădarea românilor”

„Trădarea românilor” din 28 iunie 1940 este una din tezele favorite ale duşmanilor României.

  Raţionamentul este simplu: Consiliile de Coroană de la Bucureşti au cedat cu uşurinţă în faţa ultimatumului sovietic şi au abandonat fără nicio remuşcare Basarabia şi pe basarabeni. De ce nu s-a bătut România pentru basarabeni?
Orice astfel de cedare fără luptă este una ruşinoasă pentru orice ţară. Însă în vara anului 1940 nu era în joc o simplă cedare teritorială - era în joc existenţa statului român. Îndrăznesc să cred că oamenii care guvernau România în vara anului 1940 au luat singura decizie raţională, au făcut cea mai bună alegere care putea fi posibilă în acele condiţii.