Actele nu te fac mai român decât eşti!

N-am cetăţenia română şi nici nu ştiu când o voi avea. Nu sunt membru al vreunui grup care promovează românismul şi nici nu încerc să mă manifest într-un fel anume, pentru că a fi român înseamnă întâi de toate să-ţi salte călcâiele când auzi o piesă românească. A fi român înseamnă să-ţi fie inundat sufletul de mândrie când auzi imnul ”Deşteaptă-te române” şi să nu-l înveţi pentru că trebuie, ci pentru că vrei. A fi român înseamnă să te refugiezi pentru o lună sau pentru 10 ani într-o ţară europeană şi-atunci când revii acasă să iubeşti până şi uscăciunea de pe câmpuri şi noroiul de pe uliţele satului. Să trăieşti departe de casă dar niciodată să nu uiţi limbă română, oriunde te-ai afla.

Pentru a mă impregna cu amintirea a tot ceea ce înseamnă "românesc" peste Prut, în România, revin  la prima călătoria a mea pe aceste plaiuri, din vara anului trecut. Eram în trecere cu autocarul prin munţii României. Acolo, pe drumurile, prin oraşele şi satele româneşti a fost pentru prima oară când am simţit armonia perfectă între conştiinţa şi sufletul meu, ambele româneşti. Nu se ascund în spatele acestor gânduri teorii şi nici ecuaţii. Încerc doar să vă explic ceea ce am constatat cu regret şi anume că românismul între Prut şi Nistru pentru majoritatea cetăţenilor Republicii Moldova care au redobândit cetăţenia română, nu este întotdeauna ceea ce ar trebui să fie. Materialismul este cuvântul care astăzi, volens, nolens, ne caracterizează.

Am scris mai multe articole despre limba română şi ignoranţa pe care o manifestă mulţi dintre cei cu şi fără cetăţenia română. Iar acum vreau să trezesc conştinţa şi sufletul vostru românesc. Nu-i judec şi nici nu-i condamn pe cei care ridică sprânceana când aud de românism dar poartă-n buzunarul cămăşii, chiar lângă inimă, paşaportul român. Îmi doresc doar ca ceilalţi, care sunt conştienţi că prin vene le curge sânge românesc, să nu lupte, aruncând cuvinte celor care nu-şi cunosc, încă, adevărata identitate. Cuvintele sunt prea preţioase ca să fie aruncate celor care nu le ştiu preţul. Cel mai bine ar fi să promovăm, să apreciem şi să ne mândrim în continuare cu tradiţiile şi valorile noastre naţionale. Aşa cum a spus Ion Ungureanu în discursul său din 27 martie 2012 : ”Noi nu-i urâm pe ruşi, ci răul din ei”.

Ignoranţii din societate încep să cedeze în faţa celor cărora nu le este teamă să spună cine sunt. Știu că ”adevărul e la fundul mării” aşa cum e şi dreptatea. Iubesc tot ce e românesc, chiar dacă n-am fost cea mai bună la istorie şi nici nu pretind că o cunosc perfect. Îmi saltă călcâiele la piesele româneşti, cânt piese româneşti şi limba română este limba în care iubesc, gândesc şi vorbesc cu Dumnezeu şi cu fraţii mei români. Nu vreau să critic şi nici să arăt cu degetul, acest articol a aruncat doar câteva adevăruri de care sunteţi şi voi conştienţi, cei cu sau fără cetăţenie română: ”Actele nu te pot face mai român decât eşti! ”

SURSA : Ecou Românesc

Autor:  Victoria Ungureanu