2 Martie 1992 vs. 9 Mai 1945

Am urmărit cu multă atenție reacțiile și comentariile oamenilor pe rețelel de socializare în legatură cu tragica zi de 2 martie 1992.

Pentru cei ce știu doar de Mall, kebab și beții cu “prietenii”, vreau să le reamintesc că în data de 2 martie 1992 a început agresiunea rusească în Republica Moldova. Rusia susținând și coordonând la modul cel mai activ separatiștii de la Tiraspol, ajutati de tot felul de prăpădiți de cazaci beți veniți de peste tot. Cam același scenariu, ce a fost aplicat și în Ucraina recent (Donbas și Crimea), doar că Rusia pe atunci nu se masca atât de tare cum o face acum. Tratatul de pace fiind semnat la Moscova, de către reprezentanții Republicii Moldova și a Federatiei Ruse (!).

Dar, să revenim la idea principală a acestui articol. Urmărind reacțiile oamenilor, atât vorbitrilor de limba româna cât și a celor de limbă rusă, am oservat o mare paradigm din partea rusofonilor și multă prostie din partea moldovenilor noștri, și anume:

• Marea majoritate a societății noastre a cam ignorant data de 2 Martie 1992. Nu si-au manifestat nici solidaritatea, nici respectful față de polițiștii, militarii și voluntarii noștri ce au luptat în acel război. Aceasta data este cumva umbrită atât de mass-media, cât și de o bună parte a societății. 
• Pe rețelel de socializare, și-au manifestat deschis solidaritatea față de acele evenimente tragice, oamenii care într-o masura sau alta au trait acele clipe de groazan - fie ei personal, fie cineva din rude sau cunoscuți ai acestora. 
• Pe de alta parte, vorbitorii de limba rusă au ignorant aproape în totalitate acesta data marcanta a istoriei noastre recente. Rarele reacții din partea celor mai aprigi susținători ai ”independenței și suveranității Republicii Moldova și a moldovenilor ca nea”, s-au cam rezumat la termeni de genul “Haideți să nu mai rascolim istoria”, ”Lasați acele timpuri tulbure în pace”, “În acest conflict nu aveau dreptate nici unii nici altii”, “a fost un joc geopolitic în care am fost implicați”, și acestea sunt doar cele mai pașnice și neutre cometarii pe care le putem urmări pe mediul online a acelora ce locuiesc alaturi de noi prin Chișinău, Bălți, Orhei etc. 
• Mulți rusofoni, cărora li se adaugă o grămadă de moldoveni manipulați și fară pic de cultura general, cred cu tărie că “Războiul l-au pornit moldovenii si conducatorii de pe atunci pro-români”,  sau “Așa le și trebuia, daca au vrut sa fie anti-Rusia și cu România”, sau“Este dreptul transnistrenilor la independență”, sau așa “O generație de unioniști au primit peste bot in 1992 de la Moscova, acum a crescut înca o generație de unionisti care ar trebui sa primeasca peste bot ca să nu se mai agite atâta”  etc.

Nu ma afectează deloc faptul că rușii din Republica Moldova ne disprețuiesc și apără poziția Moscovei și a separatiștilor aceteia. Ei sunt printer noi, ne-am obișnuit cu ei, și puțin probabil ei să înceapă în masa se evadeze de sub propaganda mass-mediei rusești, care este în proproție de 60% din toată mass-media din Republica Moldova. Mă deranjeaza în schimb moldovenii noștri, care nu pot lega două evenimente între ele, și asculta în continuare pe fel de fel de dodoni crezând ca nouă trebuie să ne fie rușine pentru războiul din Transnistria, și trebuie să vorbim despre acest subiect în semi-șoaptă ca să nu supărăm ”fratele” rus sau minoritățile acestuia din statul nostru. 

De asemenea, mă deranjează faptul că moldovenii noștri, mulți dintre ei, cu mare fast serbează ziua de 9 Mai, privesc în dimineața zilei parada de la Moscova, posteaza comentarii pe retelele de socializare despre ”Ziua marii victorii”, agață pe ei sau mașinile sale panglica ruseasca Sf. Gheorghe (nici măcar nu este de pe timpurile celui de-al doilea război mondial, ci a fost introdusă în circulație în 2005 de autoritățile moscovite), și privesc câteva filme sovietice despre război în decursul zilei, după care seara baga în ei cel puțin 50 grame de vodka cu lozinca ”în memoria celor căzuți pentru apărarea patriei”, și ascultă ”Smugleanka Moldovanca”.

În timp ce pe 2 martie rusofonii, nostalgicii și moldovenii fără cultură, ne inspiră la greu idea că acest eveniment tragic din 1992 nu trebuie afișat, că trebuie să ne fie rușine pentru tot ce s-a întâmplat și cel mai bine să dăm uitarii acel război. Și uite că pe 9 mai toată lumea iese cu veșnicile lor lozinci “Multumesc bunelului pentru victorie!”, “Tinem minte si ne mândrim” etc. Cu alte cuvinte, ce s-a întâmplat acum 70 de ani în urmă îi interesează mult mai mult pe rusofoni și moldovenii prostiți, decât evenimentele tragice de acum 24 de ani. Întrebarea firească este totși - unde dragii mei rusofoni vă este solidaritatea față de cei ce au croit independența statului pe care acum cel putin declarativ î-l apărați de ”unioniști, fasciști și români” ?!

Este evident că se vrea uitarea conflictului din transnistria, uitarea călăilor ce au adus moartea în casele moldovenilor, uitarea acelor ce au fost implicați în acest conflict armat împotriva Republicii Moldova, iar acum fiii și fiicele acestora se primblă cu Porche Cayenne prin Chisinău. Nu este actual războiul din transnistria nici pentru clasa politică din Republica Moldova. Vă dați seama, marea lor majoritate nici măcar nu era implicate în acest conflict – bine că buneiii lor au fost implicați în cel de-al doilea război mondial și trebuie să-i cinsteasca cu flori de 9 mai, nu ?!

Așa că dragii mei moldoveni, nu vă așteptați la minuni și la trezire de conștiință din partea celor, al căror conștiință doarme adânc și visează paradele de la Moscova cu oaczia zilei de 9 mai. În Republica Moldova, ipocrizia este la cote maxime. Rusofonii o sa joace în continuare rolul de ”stataliști” si ”iubitori ai Republicii Moldova”, dar în adâncul sufletului vor urî pe cei ce au ieșit în față și au apărat moldovenii din Transnistria și întreaga țară împotriva agresiunii ”fratelui” de la Moscova.

Unica noastră șansă, este să fim uniți, să ne cunoaștem istoria, să ne respectăm eroiii și să facem ceea ce considerăm că trebuie făcut. Astazi, mâine, poimâine, până nu vom reuși.

Noi suntem obligati să fim puternici, să fim cât mai buni. Să citim cât mai mult, să facem sport, să ne preocupăm de tinerii ce vin în spate – ca viața lor să nu se mai rezume doar la alcool, fumat, TV și primblatul prin Mall cu un kebab în mână. Faceți sport ! Formați familii trainice ! Creșteți copii ! Ajutațiii pe cei de lângă voi, ce sunt din aceiași simenție și au aceleași viziuni ca și voi. Și, nu vă dați manipulați la propaganda moscovită.

LUPTA CONTINUĂ ! 

FAPTĂ NU VORBĂ !

P.S. Curând vine și ziua de 9 mai ...