ARHIVELE COMUNISMULUI „Eliberatorii“ sovietici au adus tifos în Basarabia

Odată cu venirea trupelor ruseşti, teritoriul din dreapta Prutului a fost cuprins de o pandemie, provocată de măsurile incoerente ale autorităţilor comuniste. Ajunşi în martie 1944 în Basarabiei, reprezentanţii sovietici, în procesul de pregătire a operaţiunii Iaşi-Chişinău, au evacuat un număr mare de sate pe o distanţă de până la 25 de kilometri de linia frontului.

Măsura a fost realizată în grabă, neorganizat, ceea ce a generat în aceste localităţi un val de boli epidemice: tifos exantematic şi febră tifoidă, dar şi boli venerice. Focare de infecţii au izbucnit şi în unele sate din regiunile Odesa şi Herson, în care au fost strămutaţi moldovenii. Sovietcii au pus totul pe seama „ocupaţiei germano-române a Basarabiei".

Maladia a fost atestată mai întâi în judeţele „eliberate" până la 23 august. Astfel, la 8 mai 1944, Comisarul NKVD al RSS Moldoveneşti, Markeev, a trimis secretarului Comitetului Central al Partidului Comunist (bolşevic) din RSSM, Nicolai Salagor, şi preşedintelui Consiliului Comisarilor Poporului al RSSM, Tihon Constantinov, un raport secret prin care îi informa că în judeţul Orhei se înregistrează o creştere a cazurilor de îmbolnăvire a populaţiei de tifos exantematic şi de febră tifoidă, iar în satele Jora de Jos, Holercani, Răspopeni, Ordăşei şi Olişcani afecţiunea capătă amploarea unei pandemii.

Câteva zile mai târziu, la 13 mai 1944, acelaşi Markeev, într-un alt raport trimis oficialilor de partid şi de stat din RSSM, menţiona: „După eliberarea raionului Râbniţa de sub ocupaţia germano-română s-au depistat numeroase cazuri de îmbolnăvire a populaţiei de boli infecţioase. La data de 5 mai, în acest raion au fost înregistrate 107 cazuri de tifos exantematic, dintre care 54 sunt în satul Mihailovca, 18 în oraşul Râbniţa şi 11 în satul Ofatinţi".

Rapoartele secrete ale NKVD constatau că numărul celor bolnavi era în creştere. La 18 mai, în judeţul Soroca erau identificate 423 de persoane bolnave. În aceeaşi perioadă, se atesta o situaţie gravă în raionul Susleni, judeţul Orhei, unde au fost înregistrate 500 de cazuri de îmbolnăvire, iar într-un sat din raionul Floreşti, la 27 mai 1944, erau 109 cazuri de tifos exantematic. Două zile mai târziu, comisarul NKVD al judeţului Orhei raporta că circa 60 de sate din judeţ sunt afectate de tifos exantematic.

Alt raport al lui Markeev, adresat la 30 mai 1944 CC al PC(b) din RSSM şi Guvernului RSSM, arăta că la 25 mai, în nouă din cele 11 raioane din judeţul Bălţi (31 de sate) erau înregistrate 413 cazuri de tifos exantematic (în raionul Edineţ - 108 persoane, Râşcani şi Făleşti - câte 100), iar la 30 mai numărul crescuse până la 570. În următoarele zile, până la 5 iunie) numărul persoanelor bolnave de tifos, în judeţul Bălţi, a ajuns la 966, maladia fiind răspândită în 34 de sate.

Cifre de speriat

În aceeaşi perioadă, dintre cele 31 de localităţi din judeţul Soroca unde bântuia epidemia se evidenţiau satele Mihăileni (100 de cazuri) Târnova (60), Grinăuţi (40). La 30 mai, numărul celor bolnavi de tifos era deja de 560. La 20 iunie, în 30 de sate din acest judeţ erau identificate 242 de focare, numărul bolnavilor fiind de 432 persoane.

În raionul Dubăsari, între 1 şi 10 iunie 1944, au fost depistate 315 cazuri de tifos exantematic. Cea mai dificilă era situaţia în satele Pohrebea - 29 de cazuri, Malovata Veche, Corjova şi Malovata Nouă - câte 21, Roghi - 15. Nu era mai bine nici în raionul Grigoriopol, unde, între 10 şi 15 iunie, au fost înregistrate 333 de cazuri noi de tifos exantematic. În satul Colosova au fost înregistrate 31 de oameni bolnavi, la Doroţcaia Nouă - 25, iar la Neifeld - 75.

Comisarul Markeev informa Moscova despre pandemia de tifos din RSSM într-un raport de la finele lunii iunie, aducând drept exemplu situaţia din judeţul Orhei, unde numărul bolnavilor ajunsese la 1.112.

Tifosul a făcut ravagii şi după „eliberarea" completă a Basarabiei. De exemplu, în judeţul Bender, la 10 octombrie, mai erau bolnave de tifos exantematic 141 de persoane, iar alte 55 sufereau febră tifoidă. La 20 noiembrie, numărul celor bolnavi în acest judeţ era de 393 (371 de tifos exantematic şi 22 de febră tifoidă).
În judeţul Orhei, în luna octombrie, erau bolnavi de tifos 1.292 de oameni, iar în primele zece zile ale lunii noiembrie au fost identificate alte 613 persoane contaminate.

Epidemia a durat până la finele anului. În prima decadă a lunii decembrie, în RSSM au fost înregistrate 1.984 cazuri de îmbolnăvire de tifos exantematic şi 46 de febră tifoidă. La finele lunii, datele statistice erau mai grave: 2.853 de cazuri de tifos exantematic şi 26 de febră tifoidă. Şi la această dată rapoartele NKVD învinuiau de dezastru „ocupaţia germano-română".
Oamenii mureau pe capete. Doar în judeţul Soroca, în perioada aprilie-decembrie 1944, au fost înregistraţi 88 de oameni decedaţi din cauza tifosului: în raioanele Ocniţa şi Floreşti - câte nouă persoane, în Soroca şi Târnova - câte zece, în Vertiujeni - 32 etc.

Evacuaţi în mizerie

Conducerea Frontului II ucrainean, al cărui stat major s-a instalat la Mănăstirea Chiţcani, a decis evacuarea în regiunea Herson şi Odesa a locuitorilor mai multor sate din judeţul Bender.

Astfel, din satul Chiţcani 1.085 de familii (2.478 de persoane) au fost evacuate în satul Kasseli, regiunea Herson. Tot în acea localitate au fost aduse multe familii din raionul Tiraspol. În fiecare gospodărie au fost cazate câte 15-20 de familii, nou-veniţii ocupând hambarele, grajdurile şi podurile.

O situaţie similară s-a înregistrat în satul Strasbourg, regiunea Odesa, unde au fost evacuate numeroase familii din satele Copanca, Purcari, Răscăieţi şi Talmaza, din judeţul Bender. Şi în această localitate au fost cazate câte 5-15 familii într-o gospodărie. La Strasbourg au staţionat şi câteva unităţi militare, soldaţii fiind plasaţi în aceleaşi gospodării cu civilii.

Din cauza că autorităţile n-au asigurat măsuri antiepidemice la evacuare, satele erau suprapopulate, oamenii nu aveau condiţii minime şi nu existau băi publice, în aceste localităţi au izbucnit focare de tifos. Către 10 mai, la Kasseli au fost depistaţi 23 de bolnavi de tifos exantematic, iar la Strasbourg, la 10 iunie, au fost identificate 107 persoane bolnave de tifos, dintre care 14 au decedat.

A crescut numărul de boli venerice

Dacă tifosul exantematic sau febra tifoidă sunt consecinţe ale unor calamităţi sociale (în cazul respectiv, e vorba de războiu, foamete, refugierea şi strămutarea basarabenilor, precum şi lipsa măsurilor de prevenire din partea autorităţilor sovietice), cauzele răspândirii bolilor venerice sunt cu totul altele. Deşi nu menţionează cauza infecţiilor, rapoartele NKVD constată o creştere inexplicabilă a numărului de cazuri de îmbolnăvire de „maladii ruşinoase" anume în satele „eliberate". Securiştii însă nu au uitat să precizeze că „boala este cauzată de ocupaţia germano-română".
Astfel, la 5 mai 1944, în raionul Râbniţa, erau atestate 2.814 cazuri de îmbolnăvire de sifilis şi 5.154 de cazuri de îmbolnăvire de gonoree, dintre care 2.516 în oraşul Râbniţa.

În Soroca, primul judeţ „eliberat" de către sovietici, la 18 mai erau înregistrate 4.330 de cazuri de boli venerice, dintre care 397 de sifilis. La 20 mai numărul celor bolnavi a crescut până la 5.436 de persoane, iar la 30 mai au fost identificate deja 6.373 de bolnavi venerici. Tot în acea perioadă, în raionul Floreşti erau, oficial, 1.028 de cazuri de gonoree.

Rapoartele menţionau că, având în vedere că nu toţi cei infectaţi de boli venerice erau luaţi în evidenţă, numărul celor bolnavi putea fi mult mai mare.

Fără băi publice şi măsuri antiepidemice

Autorităţile sovietice au recunoscut totuşi că nu au fost luate măsuri eficiente pentru a combate epidemia de boli infecţioase. Populaţia a fost anunţată că este evacuată pentru 2-7 zile, astfel că oamenii nu şi-au luat suficiente produse alimentare, haine şi alte lucruri necesare. O altă cauză a epidemiei a fost suprapopularea, dar şi lipsa de medici.
Cu referire la tifosul din satele moldoveneşti, la 1 iunie 1944, comisarul NKVD din Orhei raporta superiorilor că în judeţ activau doar 11 doctori şi 30 de cadre medicale inferioare. Potrivit raportului, grupul de medici trimis din Moscova, dar şi doctorii din fosta brigadă de partizani, delegaţi pentru combaterea epidemiei, „încă nu dau dovadă de de iniţiativă serioasă de lucru".

Aceeaşi situaţie era şi în judeţul Bălţi - în cele 11 raioane „eliberate", inclusiv în oraş, activau doar nouă medici, 44 de felceri şi zece surori medicale. În câteva raioane din judeţul Soroca în general nu era niciun medic.

Se mai menţiona şi lipsa băilor publice. De exemplu, în oraşul Bălţi funcţionau doar două dintre cele patru băi comunale (primele de multe ori nu funcţionau din lipsă de motorină), iar în raioanele Briceni şi Glodeni din acelaşi judeţ exista câte o singură baie comunală, ambele în reparaţie. În Sângerei şi Râşcani nu existau deloc băi, iar în celelalte raioane din judeţ erau 1-5 băi publice. Din această cauză, în unele judeţe, au fost destituiţi preşedinţii sovietelor săteşti şi puşi sub învinuire penală.

Subiectul epidemiei din satul Strasbourg a fost pus în discuţie de către conducerea Armatei a 6-a, în a cărei rază de acţiune intra localitatea, dar comandamentul nu a luat nicio măsură. Totodată, comisia republicană antiepidemică, constituită la 18 mai 1944, s-a întrunit pentru prima dată la 30 mai.