«Noi nu am pierdut războiul. Ei nu au scos de la noi niciun metru
pătrat, noi am cedat totul. Vă imaginaţi ce suferă oamenii de acolo, mai
ales bărbaţii care au luptat şi acum se simt trădaţi, totalmente
trădaţi, uitaţi şi că nu trebuiesc nimănui?». «Noi, voluntarii de război
din 1992, datoria faţă de stat ne-am îndeplinit-o, dar statul faţă de
noi – nici un procent».
După 20 de ani de la declanşarea războiului ruso-moldovenesc de la
Nistru, cei care din proprie voinţă au mers să-şi apere Patria continuă
să-şi aline rănile încă necicatrizate. Atunci când proaspăta R. Moldova
nu avea armată naţională şi nici efective militare cu care ar fi putut
să se apere, cei care au acoperit frontul de luptă au fost, în mare
parte, poliţiştii şi voluntarii. Peste ani, încărunţiţi prea devreme,
şomeri, bolnavi şi tot mai puţini la număr, cei care se identifică drept
voluntari de război se declară trădaţi şi ignoraţi de conducerea ţării.
«Noi, voluntarii de război din 1992, datoria faţă de stat ne-am
îndeplinit-o, statul faţă de noi nu şi-a îndeplinit nici un procent.
Şi-au bătut joc de noi atunci şi până acum îşi bat joc», spunea acum
câteva luni, în timpul unei acţiuni de protest, Mihail Moroi,
vicepreşedintele organizaţiei teritoriale Anenii Noi a Uniunii
Voluntarilor din R. Moldova.
«Se simt trădaţi şi uitaţi de propria ţară»
În octombrie anul trecut, după un nou şir de scrisori expediate
guvernanţilor, voluntarii au organizar un protest în faţa Guvernului.
S-au adunat lângă cortul lui Tudor Pânzaru, voluntar şi el, care
protestează şi locuieşte în cort, chiar în centrul capitalei, deja a
doua iarnă. Acolo au constatat că majorităţii camarazilor de arme nu le
permite sărăcia să cheltuiască bani pe drum pentru a protesta, căci sunt
şomeri, bolnavi, iar statul le răscumpără vitejia de luptă cu câţiva
lei pe lună.
«Această categorie de cetăţeni care s-au antrenat în lupte pentru
integritatea ţării (unii au suferit, au fost nevoiţi să plece de pe
malul stâng şi au devenit persoane intern strămutate, lăsând în urmă
totul, şi casă, şi masă, alţii au fost răniţi, alţii au probleme de
sănătate, deoarece participarea la orice conflict este un stres care nu
trece fără urmări) sunt uitaţi şi neglijaţi de propria ţară, care are o
atitudine foarte iresponsabilă şi superficială faţă de ei», susţine
expertul în problema transnistreană Oazu Nantoi. Deşi nu doar voluntarii
«se simt trădaţi şi uitaţi de propria ţară», Nantoi consideră că
«această situaţie putem s-o constatăm, dar deocamdată nu prea ai la cine
apela, din moment ce noi n-am avut nicio guvernare care măcar i-ar fi
spus conflictului pe nume, între cine a fost conflictul».
«Dacă era legea, problema era pusă la locul ei»
Nantoi explică lipsa de atitudine a guvernelor de până acum faţă de
voluntari prin înlăturarea de la putere a celor care au luptat. “Încă în
1992 au revenit la putere aşa-numiții agrarieni, care au început
procesul de înlăturare din structurile de stat a multora dintre acei
care au luptat, şi mai mulţi ani de-a rândul la guvernare în R. Moldova
erau acele partide, acele alianţe care în mare parte împărtăşeau poziţia
regimului anticonstituţional din stânga Nistrului», declară expertul.
În octombrie 1990, guvernul a adoptat hotărârea cu privire la crearea
formaţiunilor de voluntari, care a fost anulată doar peste o lună. De
atunci, aceştia susţin că nu s-au mai regăsit în nicio lege. Deşi au
trecut două decenii, cerinţele voluntarilor au rămas, în fond, aceleaşi.
Vor o lege care ar explica statutul lor în societate, care ar
recunoaşte existenţa, rostul şi sacrificiul voluntarilor în Moldova.
Puţinii care au rămas nu se gândesc doar la recompense financiare, ci
mai mult la un semn de respect şi recunoştinţă.
«În primul rând, nu suntem recunoscuţi ca voluntari de război, nu avem
un statut special, care să ateste că am luptat pentru ţara noastră. Vrem
să se recunoască că avem văduve, invalizi, că mulţi au rămas fără
lucru, fără case. Dacă era legea şi eram recunoscuţi, problema era pusă
la locul ei», este convins Sergiu Caracai, preşedintele Uniunii
Voluntarilor din Moldova.
«Ce nu facem noi pentru ei?»
Vicepremierul Mihai Moldovanu susţine că o lege aparte, doar pentru
voluntari, nu îşi are rostul atâta timp cât statutul şi drepturile
acestora se regăsesc în legea veteranilor, adoptată în 2003. În aceasta
se spune că voluntarii sunt incluşi în categoria de veterani de război
şi pot beneficia şi ei de anumite înlesniri.
«Legea stipulează clar că ei beneficiază, ca şi toate celelalte
categorii, de aceleaşi drepturi pe care le prevede legea, şi aici mă
refer la indemnizaţia unică, la accesul la studii. Această lege prevede
nu doar statutul juridic special, dar şi garanţiile sociale. Ce nu facem
noi pentru ei? Aş vrea să vină cineva să spună direct. Poate se mai
încalcă. În general, nu văd care ar fi problema. Parcă am oferit toate
garanţiile, toate, chiar toate, să le dea domnul sănătate să se
folosească de ele», declară vicepremierul responsabil de domeniile
sociale, cel care s-a şi întâlnit cu voluntarii după ce aceştia au ieşit
în stradă la protest.
Distincţii — la stânga şi la dreapta
În legea din 2003 există totuşi anumite nuanţe. Se spune: «voluntarii …
incluşi în efectivul unităţilor militare şi structurilor speciale aflate
pe poziţiile de luptă», pe când voluntarii susţin că ei nu erau incluşi
în efectivul unităţilor militare, că nimeni nu ţinea o statistică a
lor, tot aşa cum nimeni nu ţine socoteală câţi voluntari şi din ce
motive au decedat până în prezent. Chiar şi aşa cum sunt, stipulările
acestei legi nu sunt cunoscute majorităţii voluntarilor. «Necunoaşterea
nu este problema noastră, este problema lor, a conducerii acestei
uniuni. Compensaţii le dăm, ajutor material le dăm. Iată acum, la 20 de
ani de independenţă, la 2 martie, vor primi distincţii de stat», a
conchis vicepremierul Moldovanu.
În replică, voluntarul şi scriitorul Vlad Grecu spune că distincţii se
împart la stânga şi la dreapta, dar nu se face vreun pas concret. «Măcar
să introducem în şcoli ceva, să spunem copiilor noştri ce-a fost acolo,
nu 2-3 cuvinte în cartea de istorie, dar să le dea nişte literatură să
citească, să fie un program, măcar facultativ, despre conflictul
transnistrean, să se întâlnească cu voluntarii, cu combatanţii. Iată
programul acesta nu există», declară decepţionat Grecu.
«Se simt trădaţi, totalmente trădaţi»
O bună parte a voluntarilor sunt din stânga Nistrului. Deşi unii s-au
refugiat, mulţi continuă să locuiască sub luneta separatiştilor. Vlad
Grecu a părăsit Dubăsariul şi a venit la Chişinău. A scris câteva cărţi
şi piese de teatru despre vieţile distruse în conflictul de la Nistru.
Recunoaşte că şi-a promis să nu mai scrie despre acest subiect. În toţi
aceşti ani s-a convins că nu interesează pe nimeni.
«Mă mai deplasez la Cocieri, la Coşniţa, la Corjova, mai ales că-s de
acolo. Oamenii se uită la toate cu o dezamăgire totală. Nu mai cred în
R. Moldova, că e în stare, că e aptă să schimbe ceva, în primul rând,
din lipsa dorinţei de a face ceva. Noi nu am pierdut războiul. Ei nu au
scos de la noi niciun metru pătrat, noi am cedat totul. Copiii celor
care au luptat sunt luaţi acum de separatişti în armata lor, împotriva
Moldovei. Vă imaginaţi ce suferă oamenii de acolo, şi familiile lor, şi
copiii lor, mai ales bărbaţii care au luptat şi acuma se simt trădaţi,
totalmente trădaţi, uitaţi şi că nu trebuiesc nimănui. E o stare de
spirit dezastruoasă», susţine Grecu.
Date exacte despre numărul voluntarilor participanţi la acţiunile de
luptă pentru apărarea integrităţii teritoriale şi independenţei R.
Moldova şi despre numărul celora care mai sunt în viaţă nu există.
Voluntarii susţin că ei reprezentau în jur de 80 % din totalul celor
care au participat la luptele de la Nistru. Cifrele oficiale, însă, sunt
mult mai mici.
Tatiana EŢCO, Ziarul de Gardă via Basarabia91.net
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu