Castelului Hunianizilor

Zidurile Castelului Hunianizilor sunt martorii tacuti ai unei istorii la care noi, in prezent, avem acces datorita cronicilor si documentelor pastrate, care reusesc sa reconstruiasca puzzle-ul intortocheat al istoriei. Daca documentele aduc informatia, zidurile tacute transmit emotia si energia unor vieti petrecute in interiorul lor.
   De multe ori ne-am intrebat cum ar fi daca peretii ar putea vorbi…Desi alcatuiti din materie anorganica, se crede ca au capacitatea de a absorbi o parte din energiile celor care locuiesc in interiorul lor.
Povestea castelului incepe cu donatia facuta de regele   Sigismund I de Luxemburg cneazului Corvin Voicu, tatal viitorului voievod Iancu de Hunedoara.
In cadrul celebrei Arhivum Camerae s-au gasit documentele care atesta donarea cetatii de catre Sigismund de Luxembourg familiei lui Voicu la 18 octombrie 1409.
Prima atestare a castelului dateaza din anul 1443 si apare intr-un document semnat chiar de Iancu de Hunedoara, care a fost pastrat pana in prezent.

Odata cu mostenirea posesiunii regale Hunedoara, Corvinii, alaturi de o alta familie instarita, Candea, deveneau primele neamuri din comitatul Hunedoarei care detineau proprietati cu titlu nobiliar.

Avatarurile castelului

Primul mostenitor al castelului, Iancu de Hunedoara, incepe in jurul anului 1440 lucrarile de modernizare si de extindere ale fortaretei, daruindu-i pentru prima data infatisarea unui impresionante locuinte medievale. De-a lungul istoriei sale, castelul avea sa aiba mai multi proprietari, dintre care unii au incercat sa-si puna amprenta personala asupra stilului, insa castelul si-a pastrat intotdeauna numele primilor proprietari, ramanand cunoscut peste veacuri drept castelul Huniazilorsau Corvinestilor.

Forma actuala a fost dobandita in timp, majoritatea proprietarilor intervenind, intr-un fel sau altul, asupra planului. Constructia castelului a fost facuta in etape, fiecare dintre ele surprinzand stilurile arhitecturale ale perioadei respective. Elementele rafinate de arhitectura civila sunt foarte bine reprezentate in palatul propriu-zis, unde se remarca Sala Cavalerilor, care servea drept sala de mese in ocaziile festive, Sala Dietei, locul in care se desfasurau festivitatile, si scara spirala. In arhitectura se resimt atat influentele de origine germanica, franceza, cat si cele de origine militara, cele mai reprezentative fiind galeria si turnul Nje Boisia (nu te teme), denumire impusa oarecum de mercenarii care pazeau castelul, avand o tenta parodica.

Castelul trece si printr-o a doua faza de constructie, care inceteaza o data cu moartea lui Iancu de Hunedoara. In perioada urmatoare nu aveau sa se mai opereze modificari semnificative, pana la principele Gabriel Bethlen, care incepe o noua serie de schimbari impuse de ratiuni militare si civile. 

In aceasta perioada se adauga constructiei initiale un alt corp, denumit Palatul mare dinspre oras, format din doua niveluri. Arhitectura gotica din piatra este inlaturata din Sala Dietei, care sufera in aceasta perioada o transformare radicala. Principele Gabriel Bethlen indeparteaza, in mare parte, elementele de arhitectura gotica, inlocuindu-le cu cele ale arhitecturii frantuzesti, aflata la mare cautare in acea perioada.

Din pure ratiuni militare, sunt construite acum inca doua anexe. Turnul alb indeplinea rolul de gardian al castelului, dar era in acelasi timp si un punct strategic de aparare. Terasa de artilerie era folosita pentru armele grele de foc. In secolul XIX, castelul trece printr-o a treia perioada de transformari, in principal, lucrari de restaurare si de imbunatatire.

Castelul Corvinestilor reprezinta o sinestezie a unor stiluri arhitecturale, ale caror elemente inspirate din renastere, baroc si neogotic, imbinate, ii ofera acel aer de unicitate pe care il afiseaza. 

Legenda blazonului

Mai putin celebru decat cel de la Bran, Castelul Corvinilor a generat si a intretinut multe legende. Cea mai cunoscuta dintre ele este legata de blazonul familiei, care afiseaza un corb cu un inel in cioc.
Se presupune ca Iancu de Hunedoara era fiul adoptiv al lui Voicu si fiul natural al regelui Sigismund de Luxembourg. Ca sa o fereasca de rusine pe mama acestuia, Sigismund a ales sa o casatoreasca cu Voicu, unul dintre cei mai de seama oameni de la curte. Cadoul de nunta pentru noua familie a fost un inel de aur, prin intermediul caruia avea sa isi recunoasca fiul ilegitim in momentul in care acesta ar fi venit la curte.
Povestea se reia in momentul in care familia lui Voicu, aflata pe drum, poposeste pentru a pranzi. Un corbcare se afla prin apropiere, atras de stralucirea inelului, il fura. Se zice ca Iancu de Hunedoara, copil fiind, a luat un arc si a doborat pasarea, recuperand inelul. Dupa ce a crescut, ajuns la curtea lui Sigismund, povesteste aceasta intamplare, iar regele, impresionat de istorie, decide ca blazonul hunedorenilor sa fie corbul cu inel de aur in cioc.

Legenda fantanii

Pe unul dintre contrafortii capelei se gasesete o inscriptie care a inflacarat mult timp imaginatia vizitatorilor. Inscriptia despre care se credea initial ca inseamna: “Aveti apa, inima nu”, spune povestea a trei robi turcicarora li s-a promis libertatatea daca sapa o fantana pana vor ajunge la apa.
Dupa 15 ani de sapaturi, timp in care ajung la o adancime de 28 metri, cei trei gasesc apa, insa in schimbul promisiunii de eliberare, acestia sunt ucisi. Inscriptia, datata undeva in secolul XV, a primit o alta traducere: "Cel ce-a scris-o este Hassan, prizonier la ghiauri în cetatea de langa biserica".

Facts

• Castelul este deschis circuitului turistic, biletul de intrare pentru un adult fiind de 6 lei ;
• Vizitatorii pot beneficia la cerere, de ghid turistic, contra unei sume de 10 sau 20 lei ;
• Anumite spatii din castel sunt de inchiriat, printre care si anexa Camerei Domnitelor, nivelurile 1 si 2 ale palatului adminstrativ si parterul Palatului Mare dinspre Oras.

Sursă: Descoperă.ro