Motto :„Trebuie din când în când să fulgere pentru a se vedea la faţă românii din desimea beznei.”
(Grigore Vieru)
Basarabia este provincia românească ruptă din trupul României la 1812,din ţara lui Decebal şi Traian,a măritului Ştefan şi a viteazului Mihai,a nemuritorului Eminescu şi a întregitorului Ferdinand întâi...
Din cele mai vechi timpuri Istoria ne-a nedreptăţit ,aducând poporului român toate ciumele barbare din răsărit şi suferinţă pricinuită de laşi şi trădători.Mereu am dus lupte ce nu depăşeau hotarele străbune,am purtat stindardul libertăţii împotriva păgânimii,nu am râvnit la teritorii străine,deşi unele chiar ne aparţineau pe bună dreptate,am mers cu capul plecat urmând cuvântul Domnului şi am căutat să nu ne stricăm relaţiile cu vecinii.Am tăcut,am răbdat şi totuşi am mers mai departe prin vâltoarea de nenorociri ce pare că nu ne-a părăsit nici până-n ziua de azi.
În primăvara anului 1812 ţarul rus anexează Basarabia transformând-o în gubernie rusească şi aduce aici o administraţie menită să distrugă orice rămăşiţă a culturii româneşti dintre Nistru şi Prut.Identitatea românească nu a pierit,la fel cum a supravieţuit limba şi cultura în acei ani de restrişte.
Supusă unei deznaţionalizări masive ,Basarabia s-a văzut în pragul dispariţiei,a visat în 1859 o revenire la ŢARA MAMĂ,însă evenimentul a fost numit doar „Mica Unire” (sub egida lui Al.I.Cuza) la acesta participând doar cele trei judeţe din Sud,Basarabia aflându-se în continuare sub jugul rusesc.
Începutul secolului xx,sfârşitul celui de-al doilea război mondial,Imperiul Ţarist se cutremură din temelii sub impactul revoluţiei bolşevice din toamna anului 1917,Lenin emite decretul cu privire la autodeterminarea popoarelor,ce serveşte ca temei pentru românii din Basarabia să intensifice lupta pentru renaşterea conştiinţei naţionale şi să readucă în prim plan problema apartenenţei etnice a românilor de peste Prut.
(Grigore Vieru)
Basarabia este provincia românească ruptă din trupul României la 1812,din ţara lui Decebal şi Traian,a măritului Ştefan şi a viteazului Mihai,a nemuritorului Eminescu şi a întregitorului Ferdinand întâi...
Din cele mai vechi timpuri Istoria ne-a nedreptăţit ,aducând poporului român toate ciumele barbare din răsărit şi suferinţă pricinuită de laşi şi trădători.Mereu am dus lupte ce nu depăşeau hotarele străbune,am purtat stindardul libertăţii împotriva păgânimii,nu am râvnit la teritorii străine,deşi unele chiar ne aparţineau pe bună dreptate,am mers cu capul plecat urmând cuvântul Domnului şi am căutat să nu ne stricăm relaţiile cu vecinii.Am tăcut,am răbdat şi totuşi am mers mai departe prin vâltoarea de nenorociri ce pare că nu ne-a părăsit nici până-n ziua de azi.
În primăvara anului 1812 ţarul rus anexează Basarabia transformând-o în gubernie rusească şi aduce aici o administraţie menită să distrugă orice rămăşiţă a culturii româneşti dintre Nistru şi Prut.Identitatea românească nu a pierit,la fel cum a supravieţuit limba şi cultura în acei ani de restrişte.
Supusă unei deznaţionalizări masive ,Basarabia s-a văzut în pragul dispariţiei,a visat în 1859 o revenire la ŢARA MAMĂ,însă evenimentul a fost numit doar „Mica Unire” (sub egida lui Al.I.Cuza) la acesta participând doar cele trei judeţe din Sud,Basarabia aflându-se în continuare sub jugul rusesc.
Începutul secolului xx,sfârşitul celui de-al doilea război mondial,Imperiul Ţarist se cutremură din temelii sub impactul revoluţiei bolşevice din toamna anului 1917,Lenin emite decretul cu privire la autodeterminarea popoarelor,ce serveşte ca temei pentru românii din Basarabia să intensifice lupta pentru renaşterea conştiinţei naţionale şi să readucă în prim plan problema apartenenţei etnice a românilor de peste Prut.
27 martie 1918-într-o atmosferă solemnă,dar totuşi încordată de factorul extern,Sfatul Ţării declară : „Unirea de azi înainte şi pentru totdeauna cu mama sa - ROMÂNIA” . „Trăiască România,una şi nedespărţită”- fapt consfinţit oficial la 1 decembrie 1918 la Alba-Iulia.În sfârşit se realizase visul de veacuri a românilor,cel de a trăi într-un stat unitar cu toate provinciile istorice înstrăinate reunite în vechile hotare.
Acest eveniment măreţ a survenit în urma contextului internaţional favorabil şi a dorinţei arzătoare a tuturor românilor de a trăi în vechiul teritoriu strămoşesc.Însă orice bucurie e însoţită şi de o năpastă,chiar dacă aceasta a venit mult mai târziu,la 23 august 1939 când miniştrii de externe ai URSS şi Germaniei naziste se întâlnesc la Moscova pentru semnarea unui tratat de neagresiune în timpul celui de-al doilea război mondial,nimic straniu până acum,doar că tratatul avea şi un articol adiţional secret ce delimita zonele de influenţă în Europa,URSS-ul îşi exprima „interesul deosebit” pentru estul-României,adică Basarabia,considerând că a fost nedreptăţită atunci când românii din Basarabia s-au alăturat celor din Transilvania şi Bucovina pentru a forma ROMÂNIA MARE.Uite că am ajuns iar în ghearele celei mai mari tiranii din Istorie şi sub asuprirea forţelor staliniste,acest lucru fiind concretizat la 28 iunie 1940 când nimic nu ne mai putea salva.Inevitabilul a fost produs - români sub jugul rusesc în Basarabia.
22 Iunie 1941,Ion Antonescu rosteşte cuvintele atât de aşteptate de poporul român : „Ostaşi vă ordon : Treceţi Prutul”,acest ordin fiind executat întocmai de Armata Română.Forţat de împrejurări,distinsul mareşal este nevoit să participe la un război ce nu era al nostru,alături de armata germană ei înaintează în adâncul URSS-ului.Ajutaţi de aliaţi şi împrejurări în 1944,ruşii pornesc contraofensiva reocupând Basarabia – capul lor de pod pentru extinderea comunismului şi a influenţei sovietice în Balcani.
Au urmat deportări masive,foamete organizată,zeci de mii de victime şi destine curmate de furia roşie.
Cu toate că suntem un popor paşnic şi n-am râvnit niciodată la pâinea altcuiva,am fost nedreptăţiţi istoric fiind răpiţi din trupul ţării şi izolaţi cu garduri de sârmă ghimpată şi ideologii bolnave lansate de unii „patrioţi”.Separaţi de fraţii noştri,noi nu am încetat să promovăm şi continuăm lupta pentru menţinerea flăcării românismului în Basarabia,exemplu fiind „podul de flori” din 90 şi Marile Adunări Naţionale ce au urmat,care chiar dacă nu au reuşit să ne aducă la un loc cu fraţii au demonstrat încă o dată că : Basarabia rămâne pământul românesc înstrăinat şi viitorul lui e în cadrul vechilor hotare,în cadrul României Mari.
Acest eveniment măreţ a survenit în urma contextului internaţional favorabil şi a dorinţei arzătoare a tuturor românilor de a trăi în vechiul teritoriu strămoşesc.Însă orice bucurie e însoţită şi de o năpastă,chiar dacă aceasta a venit mult mai târziu,la 23 august 1939 când miniştrii de externe ai URSS şi Germaniei naziste se întâlnesc la Moscova pentru semnarea unui tratat de neagresiune în timpul celui de-al doilea război mondial,nimic straniu până acum,doar că tratatul avea şi un articol adiţional secret ce delimita zonele de influenţă în Europa,URSS-ul îşi exprima „interesul deosebit” pentru estul-României,adică Basarabia,considerând că a fost nedreptăţită atunci când românii din Basarabia s-au alăturat celor din Transilvania şi Bucovina pentru a forma ROMÂNIA MARE.Uite că am ajuns iar în ghearele celei mai mari tiranii din Istorie şi sub asuprirea forţelor staliniste,acest lucru fiind concretizat la 28 iunie 1940 când nimic nu ne mai putea salva.Inevitabilul a fost produs - români sub jugul rusesc în Basarabia.
22 Iunie 1941,Ion Antonescu rosteşte cuvintele atât de aşteptate de poporul român : „Ostaşi vă ordon : Treceţi Prutul”,acest ordin fiind executat întocmai de Armata Română.Forţat de împrejurări,distinsul mareşal este nevoit să participe la un război ce nu era al nostru,alături de armata germană ei înaintează în adâncul URSS-ului.Ajutaţi de aliaţi şi împrejurări în 1944,ruşii pornesc contraofensiva reocupând Basarabia – capul lor de pod pentru extinderea comunismului şi a influenţei sovietice în Balcani.
Au urmat deportări masive,foamete organizată,zeci de mii de victime şi destine curmate de furia roşie.
Cu toate că suntem un popor paşnic şi n-am râvnit niciodată la pâinea altcuiva,am fost nedreptăţiţi istoric fiind răpiţi din trupul ţării şi izolaţi cu garduri de sârmă ghimpată şi ideologii bolnave lansate de unii „patrioţi”.Separaţi de fraţii noştri,noi nu am încetat să promovăm şi continuăm lupta pentru menţinerea flăcării românismului în Basarabia,exemplu fiind „podul de flori” din 90 şi Marile Adunări Naţionale ce au urmat,care chiar dacă nu au reuşit să ne aducă la un loc cu fraţii au demonstrat încă o dată că : Basarabia rămâne pământul românesc înstrăinat şi viitorul lui e în cadrul vechilor hotare,în cadrul României Mari.
(Grigore Vieru)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu