Comuniștii au adoptat o strategie destul de periculoasă – provocarea intenționată a unor acțiuni represive legale din partea puterii, pentru a justifica o reacțiune „revoluționară” a simpatizanților comuniști. În acest scop, sunt utilizate autoritățile publice locale, care riscă să pornească pe linia separatismului teritorial.
Într-o anumită măsură, aceste scenarii se aseamănă cu provocările din stânga Nistrului din anii 89-92, când grupul de deputați nemulțumiți de politica Chișinăului, au incitat autoritățile raionale să nu se supună centrului sau chiar să ia cu asalt instituțiile subordonate Republicii Moldova, provocând, în cele din urmă, intervenția poliției moldovenești.
Am văzut deja fluturând drapelul transnistrean în centrul Chișinăului când moldoveneștii au încercat să provoace violențe de stradă la marșul unioniștilor, precum și așa-numitul „drapelul istoric al Moldovei”, care numai istoric nu este. Toate aceste atribute sunt utilizate deja, în mod sfidător, în calitate de simboluri opuse simbolurilor oficiale ale Republicii Moldova. Astfel, steagul inventat de activiștii PCRM a fost arborat în fața clădirii Guvernului, precum și în unele centre raionale unde PCRM deține majoritatea în consilii (Soroca, Edineț, Cimișlia, Bălți, Dondușeni ). Aici deja nu este vorba de o luptă dintre niște formațiuni politice, ci de o luptă deschisă a unui grup politic împotriva suveranității și unității teritoriale ale Republicii Moldova.
Desigur, jocurile comuniștilor ar putea fi doar un set de măsuri care ar avea drept scop intimidarea actualei guvernări, însă există o limită legală pe care odată ce o vor depăși, nu vor avea cale de întoarcere. Dincolo de limită va fi doar sânge și cătușile de fier.
În primul rând, la aceste lucruri ar trebui să reflecte îndelung reprezentanții autorităților locale, pentru că în urma spectacolelor politice organizate de PCRM, anume ei vor avea de suferit în cele din urmă.
Sursa: Octavian Racu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu