Zvastica, 1812 şi panglica Sfântului Gheorghe

Există anumite simboluri care trebuie ţinute în umbră, altfel, când sunt scoase în societate menirea lor e să jignească. 

Imaginaţi-vă ce s-ar întâmpla dacă în Chişinău ar apărea un grup care ar umbla pe stradă cu zvastici pe tricouri. Imediat s-ar trezi ura, teroarea, agresivitatea, apoi ar apărea şi sânge.

Ştim cu toţii că panglica Sfântul Gheorghe este un simbol al armatei ţariste, apoi roşii, reactivat în Rusia după căderea Uniunii Sovietice. Chişinăul a fost plin de panglici ale Sfântului Gheorghe înainte şi după 9 mai. Cei care le-au scos la noi pe piaţă, membrii Ligii Tineretului Rus, ne spuneau că e un simbol frumos, comemorativ, al victoriei armatei sovietice asupra armatei naziste, nu un simbol al ocupanţilor. Ce să caute un simbol rusesc la noi, e un lucru despre care s-a tot scris şi nu vreau să vă plictisesc.

Văd însă, tot mai des, nişte stickere lipite pe chioşcuri, pe garduri, pe maşini, peste tot - cu o menire explicită de-a jigni românii din Basarabia. Şi nu mai e vorba de vreo confuzie sau de vreo greşeală - totul e extrem de clar. Stickerele sunt cu panglica Sfântului Gheorghe şi cu 1812. Simbolul armatei ţariste şi anul ocupării Basarabiei. Panglica Sfântului Gheorghe a mai apărut până acum în combinaţie cu 1941-1945, anii celui de-al Doilea Război Mondial. Subtilitatea stickerului cu 1812 exprimă o mândrie rusească de ocupanţi, o bucurie a lui Vanea că a călcat cu cizma Basarabia. Ştiind că panglica apare cu 1941-1945, e foarte clară şi trimiterea: românii ar fi fascişti sau, cel puţin, ca fasciştii.

Stickerul cu panglica Sfântului Gheorghe şi anul 1812 e extremist şi nu mai are scuza victoriei din cel de-al Doilea Război Mondial. E exact ca zvastica. Nu poţi fi român şi să te bucuri când îl vezi, nu poţi să nu te simţi jignit şi agresat. Şi arată şi intenţia panglicii Sfântului Gheorghe în Moldova. Cei care folosesc simbolul, ar trebui să ştie că e unul totalitarist, jignitor asupra cetăţenilor Moldovei. E un simbol ce ar trebui interzis, dar cine să facă asta?  


Alexandru Vakulovski; Foto - Cristina Zelinschi
Sursa: Timpul.md